arcan n. Mold. 1. odinioară, funie răsucită din păr de cal (întrebuințată ca armă de atac): de Litfeni un buzdugan, de Unguri un arcan AL.; 2. azi, funie lungă cu un ochiu de prins caii: crește cai sălbatici și-i prinde cu arcanul AL.; 3. V. arcana. [Turc. ARKAN, funie, laț: termen special Moldovei și de origină tătărească]. - Lazăr Șăineanu, Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, Editura „Scrisul românesc” S.A., 1929 (Cf. http://dexonline.ro/).
