Beveridge, Bruce; Andrews, Scott; Hall, Steve; Klistorner, Daniel (). „Chapter 1: Inception & Construction Plans”. În Braunschweiger, Art. Titanic: The Ship Magnificent. I. Gloucestershire, United Kingdom: History Press. ISBN9780752446066. Arhivat din original la . Accesat în .
Beveridge, Bruce; Andrews, Scott; Hall, Steve; Klistorner, Daniel (). „Chapter 1: Inception & Construction Plans”. În Braunschweiger, Art. Titanic: The Ship Magnificent. I. Gloucestershire, United Kingdom: History Press. ISBN9780752446066. Arhivat din original la . Accesat în .
Nu se cunoaște sigur numărul de morți în urma scufundării lui Tek Sing(d) în 1822, dar s-ar putea să-l fi depășit pe cel de pe Titanic.
Carlisle avea să părăsească proiectul în 1910, înainte de lansarea la apă a vaselor, deoarece a devenit acționar la Welin Davit & Engineering Company Ltd(d), firma care proiecta sistemul de desfășurare a bărcilor de salvare.[12] Wilding a fost concediat după dezastrul Titanicului, după ce se pare că a fost, pe nedrept, acuzat de Pirrie pentru pierderea navei.[13]
Ancheta oficială a găsit că avaria s-a extins pe circa 90 m, dar atât mărturia lui Edward Wilding cât și cercetările moderne cu ultrasunete pe epavă(d) sugerează că aria totală se limita la câteva deschideri înguste, totalizând poate nu mai mult de 12 la 13 square feet (1,1 la 1,2 m2).[156][81]
În asemenea temperaturi, speranța de viață este adesea sub 15 minute chiar pentru oameni tineri și sănătoși. Victimele ar fi murit din cauza reacțiilor corporale la apa rece, și nu de hipotermie (scăderea temperaturii corpului). Imersate în apa rece a mării, circa 20% din victime mor în două minute de șoc termic(d) (respirație rapidă(d) și gâfâit necontrolat care produce inhalarea apei, creșterea masivă a tensiunii arteriale, stres cardiac care conduce la stop cardiac, și panică), iar 50% mor în 15–30 de minute de incapacitate termică (inabilitatea de a folosi sau contrila membrele și mâinile pentru înot sau apucat, întrucât corpul oprește mușchii periferici pentru a proteja centrul),[168] iar epuizarea și pierderea cunoștinței produc înecul, cauză din care restul mor într-o perioadă de timp similară.[169]
Majoritatea cadavrelor au fost numărate; cei cinci pasageri înmormântați pe mare(d) de către Carpathia nu au fost însă numărați.[242]
Din 1894, când cea mai mare navă de pasageri era Lucania(en)[traduceți] a companiei Cunard Line, de 13.000 t, Board of Trade nu elaborase prevederi legale pentru a crește scara existentă a numărului de bărci de salvare pe navele mai mari, cum era Titanic care avea 46.000 t. Sir Alfred Chalmers, consilier pe teme de navigație al Board of Trade între 1896 și 1911, se gândise la ajustări ale scării „din când în când”, dar, deoarece nu doar că a presupus că marinarii cu experiență vor trebui să fie transportați „degeaba” pe navă doar pentru a coborî și conduce bărcile de salvare, ci a și anticipat dificultățile în a lansa mai mult de 16 bărci în orice caz de urgență, el „nu [a] considerat necesar să crească [scara]”.[73]
ro.wikipedia.org
Din 1894, când cea mai mare navă de pasageri era Lucania(en)[traduceți] a companiei Cunard Line, de 13.000 t, Board of Trade nu elaborase prevederi legale pentru a crește scara existentă a numărului de bărci de salvare pe navele mai mari, cum era Titanic care avea 46.000 t. Sir Alfred Chalmers, consilier pe teme de navigație al Board of Trade între 1896 și 1911, se gândise la ajustări ale scării „din când în când”, dar, deoarece nu doar că a presupus că marinarii cu experiență vor trebui să fie transportați „degeaba” pe navă doar pentru a coborî și conduce bărcile de salvare, ci a și anticipat dificultățile în a lansa mai mult de 16 bărci în orice caz de urgență, el „nu [a] considerat necesar să crească [scara]”.[73]