Madgearu, Alexandru (2017). The Asanids: The Political and Military History of the Second Bulgarian Empire (1185-1280). East Central and Eastern Europe in the Middle Ages, 450-1450. Vol. 41. Brill. pp. 91–92. doi:10.1163/9789004333192_006. ISBN9789004333192.
hathitrust.org
babel.hathitrust.org
"...si dimandano in lingua loro Romei...se alcuno dimanda se sano parlare in la lingua valacca, dicono a questo in questo modo: Sti Rominest ? Che vol dire: Sai tu Romano,..." and further "però al presente si dimandon Romei, e questo è quanto da essi monacci potessimo esser instruiti" in Claudio Isopescu, Notizie intorno ai Romeni nella letteratura geografica italiana del Cinquecento, in "Bulletin de la Section Historique de l'Académie Roumaine", XIV, 1929, pp. 1–90 and also in Maria Holban, Călători străini în Țările Române, Editura Științifică, București, 1968, vol.1, pp. 322–323. For the original text also see Magyar Történelmi Tár, 1855, pp. 22–23
"Connubia iunxit cum provincialibus, ut hoc vinculo unam gentem ex duabus faceret, brevi quasi in unum corpus coaluerunt et nunc se Romanos vocant, sed nihil Romani habent praeter linguam et ipsam quidem vehementer depravatam et aliquot barbaricis idiomatibus permixtam." in Magyar Történelmi Tár – 4. sorozat 4. kötet – 1903. - REAL-J; also see Endre Veress, Fontes rerum transylvanicarum: Erdélyi történelmi források, Történettudományi Intézet, Magyar Tudományos Akadémia, Budapest, 1914, Vol. IV, S. 204 and also Maria Holban, Călători străini în Țările Române, Editura Științifică, București, 1968, Vol. 1, p. 247 and also in Gábor Almási, I Valacchi visti dagli Italiani e il concetto di Barbaro nel Rinascimento, Storia della Storiografia, 52 (2007): 049-066
persee.fr
"Et, en même temps, les populations romanes, en Gaule aussi bien qu'à Rome, dans l'ancienne capitale de même que sur la rive de l'Adriatique, dans les vallées des Balcans, sur le Danube et dans les Carpathes, en Sardaigne, réduites à se protéger et à s'organiser elles-mêmes, s'érigèrent en démocraties populaires, ayant l'orgueil de représenter, devant un maître établi dans leur voisinage ou sur leur territoire même, des Romaniae, des pays de romanité nationale, dont le souvenir s'est perpétué dans les noms de la Romagne italienne, de même que dans celni des Roumanches alpins, dans celui des Romani, des Roumains de la péninsule balcanique et du territoire de l'ancienne Dacie." p.36 and "Quand, sous Justinien, la Rome d'Orient marcha de nouveau à la conquête de sa frontière danubienne, elle trouva ces démocraties paysannes déjà organisées en χώραι, en "terres", dont les Roumains — successeurs de ces Romani dont ils gardèrent le nom et la langue — firent țeri (singulier țara)", p.47 in La "Romania" danubienne et les barbares au Vie siècle,' Revue Belge de philologie et d'histoire, III (1924), 35-51
Așa și neamul acésta, de carele scriem, al țărâlor acestora, numele vechiŭ și mai direptŭ ieste rumân, adecă râmlean, de la Roma. Acest nume de la discălicatul lor de Traian, și cât au trăit (....) tot acest nume au ținut și țin pănă astăzi și încă mai bine munténii decât moldovénii, că ei și acum zic și scriu țara sa rumânească, ca și românii cei din Ardeal. (...)Și așa ieste acestor țări și țărâi noastre, Moldovei și Țărâi Muntenești numele cel direptŭ de moșie, ieste rumân, cum să răspundŭ și acum toți acéia din Țările Ungurești lăcuitori și munténii țara lor și scriu și răspundŭ cu graiul: Țara Românească. In De neamul moldovenilor
