Analysis of information sources in references of the Wikipedia article "Armenia" in Romanian language version.
Last modified:
Armenian presence in their historical seats should then be sought at some time before c 600 BC; [...] Armenian phonology, for instance, appears to have been greatly affected by Urartian, which may suggest a long period of bilingualism.
|archive-date= (ajutor)Mount Ararat is considered the 'heart' of historical Armenia as it is Armenian folklore which considers the majestic mountain to be the place where Noah's Arc landed. Armenian businesses, households, and schools almost ubiquitously have at ...
Although the mythology associated with the pagan worship of the mountain is now lost to popular belief, Mount Ararat has played a very ...
Mount Ararat, the legendary landing place of Noah's Ark, is located in what is now modern Turkey. Situated near the border, the peak is visible from nearly every area of Armenia. Historically, the mountain has been the Armenian people's most ...
The watershed of the Greater Caucasus, the backbone of the system, traditionally has been part of the line dividing Europe and Asia, but Europe's eastern boundary has been the subject of much debate. One widely accepted scheme draws the dividing line along the crest of the Greater Caucasus range, putting the portion of the region north of the line in Europe and the portion south of it in Asia. Another puts the western portion of the Caucasus region in Europe and the eastern part (the bulk of Azerbaijan and small portions of Armenia, Georgia, and Russia's Caspian Sea coast) in Asia. Still another scheme identifies the Aras River and the Turkish border as the line of continental demarcation, thereby locating Armenia, Azerbaijan, and Georgia in Europe.
Tabelul 1 arată că disoluția puterii ca inițiativă prezidențială este rară în sistemele parlamentar-prezidențiale contemporane. În fapt, doar în Armenia, președintele o poate dizolva (o dată pe an) fără a fi nevoie de vreun stimulent (e.g. eșecul adunării de a învesti guvernul).
Markarov discută formarea și dezvoltarea sistemului prezidențial din Armenia de la fondarea sa în 1991. Autorul identifică și compară puterile oficiale ale președintelui, prim-ministrului și parlamentului, potrivit Constituției din 1995, precum și amendamentele introduse prin referendumul constituțional din 2005. Markarov susține că sitemul semi-prezidențial prezidențializat care a fost introdus la începutul anilor 1990 a evoluat treptat într-o structură constituțională mai echilibrată. În orice caz, în practică, președintele rămâne dominant și susținut de o majoritate prezidențială; președintele este așadar capabil să fixeze agenda de politici și să implementeze politica preferată.Parametru necunoscut
|chapter-format= ignorat (ajutor)|access-date=, |archive-date= (ajutor)|access-date= (ajutor)Markarov discută formarea și dezvoltarea sistemului prezidențial din Armenia de la fondarea sa în 1991. Autorul identifică și compară puterile oficiale ale președintelui, prim-ministrului și parlamentului, potrivit Constituției din 1995, precum și amendamentele introduse prin referendumul constituțional din 2005. Markarov susține că sitemul semi-prezidențial prezidențializat care a fost introdus la începutul anilor 1990 a evoluat treptat într-o structură constituțională mai echilibrată. În orice caz, în practică, președintele rămâne dominant și susținut de o majoritate prezidențială; președintele este așadar capabil să fixeze agenda de politici și să implementeze politica preferată.Parametru necunoscut
|chapter-format= ignorat (ajutor)Tabelul 1 arată că disoluția puterii ca inițiativă prezidențială este rară în sistemele parlamentar-prezidențiale contemporane. În fapt, doar în Armenia, președintele o poate dizolva (o dată pe an) fără a fi nevoie de vreun stimulent (e.g. eșecul adunării de a învesti guvernul).
Markarov discută formarea și dezvoltarea sistemului prezidențial din Armenia de la fondarea sa în 1991. Autorul identifică și compară puterile oficiale ale președintelui, prim-ministrului și parlamentului, potrivit Constituției din 1995, precum și amendamentele introduse prin referendumul constituțional din 2005. Markarov susține că sitemul semi-prezidențial prezidențializat care a fost introdus la începutul anilor 1990 a evoluat treptat într-o structură constituțională mai echilibrată. În orice caz, în practică, președintele rămâne dominant și susținut de o majoritate prezidențială; președintele este așadar capabil să fixeze agenda de politici și să implementeze politica preferată.Parametru necunoscut
|chapter-format= ignorat (ajutor)The watershed of the Greater Caucasus, the backbone of the system, traditionally has been part of the line dividing Europe and Asia, but Europe's eastern boundary has been the subject of much debate. One widely accepted scheme draws the dividing line along the crest of the Greater Caucasus range, putting the portion of the region north of the line in Europe and the portion south of it in Asia. Another puts the western portion of the Caucasus region in Europe and the eastern part (the bulk of Azerbaijan and small portions of Armenia, Georgia, and Russia's Caspian Sea coast) in Asia. Still another scheme identifies the Aras River and the Turkish border as the line of continental demarcation, thereby locating Armenia, Azerbaijan, and Georgia in Europe.
|access-date=, |archive-date= (ajutor)|access-date= (ajutor)|archive-date= (ajutor)Tabelul 1 arată că disoluția puterii ca inițiativă prezidențială este rară în sistemele parlamentar-prezidențiale contemporane. În fapt, doar în Armenia, președintele o poate dizolva (o dată pe an) fără a fi nevoie de vreun stimulent (e.g. eșecul adunării de a învesti guvernul).
Armenian presence in their historical seats should then be sought at some time before c 600 BC; [...] Armenian phonology, for instance, appears to have been greatly affected by Urartian, which may suggest a long period of bilingualism.
Tabelul 1 arată că disoluția puterii ca inițiativă prezidențială este rară în sistemele parlamentar-prezidențiale contemporane. În fapt, doar în Armenia, președintele o poate dizolva (o dată pe an) fără a fi nevoie de vreun stimulent (e.g. eșecul adunării de a învesti guvernul).
Markarov discută formarea și dezvoltarea sistemului prezidențial din Armenia de la fondarea sa în 1991. Autorul identifică și compară puterile oficiale ale președintelui, prim-ministrului și parlamentului, potrivit Constituției din 1995, precum și amendamentele introduse prin referendumul constituțional din 2005. Markarov susține că sitemul semi-prezidențial prezidențializat care a fost introdus la începutul anilor 1990 a evoluat treptat într-o structură constituțională mai echilibrată. În orice caz, în practică, președintele rămâne dominant și susținut de o majoritate prezidențială; președintele este așadar capabil să fixeze agenda de politici și să implementeze politica preferată.Parametru necunoscut
|chapter-format= ignorat (ajutor)|title= (ajutor)