Analysis of information sources in references of the Wikipedia article "Comuna din Paris" in Romanian language version.
„În martie 1871 Comuna a preluat puterea în orașul abandonat și a deținut-o timp de două luni. Apoi Versaillesul a profitat de ocazie și a atacat și, într-o îngrozitoare săptămână a executat în jur de 20.000 de comunarzi sau suspecți simpatizanți, un număr mai mare decât al celor morți în recentul război sau în timpul terorii lui Robespierre din 1793–1794. Peste 7.500 de oameni au fost închiși sau deportați în țări precum Noua Caledonie. Alte mii de oameni s-au refugiat în Belgia, Anglia, Italia, Spania și Statele Unite. În 1872, s-au adoptat legi mai dure care au blocat organizarea stângii. Abia în 1880 s-a dat o amnistie generală pentru comunarzii exilați sau încarcerați. Între timp, a Treia Republică s-a întărit suficient pentru a reînnoi și reîntări expansiunea colonială a lui Ludovic Napoleon—în Indochina, Africa și Oceania. Mulți dintre intelectualii și artiștii de marcă ai Franței participaseră la Comună (Courbet a fost aproape ministru al culturii, Rimbaud și Pissarro erau propagandiști activi) sau o simpatizau. Ferocea represiune din 1871 și de după aceea a fost probabil factorul-cheie care i-a înstrăinat pe acești milieux de a Treia Republică și a trezit simpatie față de victimele sale din țară și de peste hotare.”
„În martie 1871 Comuna a preluat puterea în orașul abandonat și a deținut-o timp de două luni. Apoi Versaillesul a profitat de ocazie și a atacat și, într-o îngrozitoare săptămână a executat în jur de 20.000 de comunarzi sau suspecți simpatizanți, un număr mai mare decât al celor morți în recentul război sau în timpul terorii lui Robespierre din 1793–1794. Peste 7.500 de oameni au fost închiși sau deportați în țări precum Noua Caledonie. Alte mii de oameni s-au refugiat în Belgia, Anglia, Italia, Spania și Statele Unite. În 1872, s-au adoptat legi mai dure care au blocat organizarea stângii. Abia în 1880 s-a dat o amnistie generală pentru comunarzii exilați sau încarcerați. Între timp, a Treia Republică s-a întărit suficient pentru a reînnoi și reîntări expansiunea colonială a lui Ludovic Napoleon—în Indochina, Africa și Oceania. Mulți dintre intelectualii și artiștii de marcă ai Franței participaseră la Comună (Courbet a fost aproape ministru al culturii, Rimbaud și Pissarro erau propagandiști activi) sau o simpatizau. Ferocea represiune din 1871 și de după aceea a fost probabil factorul-cheie care i-a înstrăinat pe acești milieux de a Treia Republică și a trezit simpatie față de victimele sale din țară și de peste hotare.”
