În mediile economiștilor, sociologilor și politicienilor occidentali se mai discută încă dacă politicile economice adoptate de Rusia și sprijinite de FMI, Banca Mondială și Departamentul Trezoreriei SUA, denumite și "terapia de șoc", sunt cumva responsabile pentru dezastrul economic rusesc. Programul economic prezidențial, sprijinit de occidentali, a făcut ca guvernul să ia câteva măsuri, care se presupune că vor stabiliza economia prin reducerea cheltuielilor guvernamentale, creșterea veniturilor bugetare și liberalizarea prețurilor. Aceste reforme au lăsat prețurile să varieze, au dus la creșterea impozitelor și au redus la scăderea cheltuielilor în industrie și construcții. Aceste politici economice au făcut ca numeroase întreprinderi de stat să se trezească fără comenzi sau fără credite ieftine. Rațiunea reformelor era să scadă presiunea inflaționistă asupra economiei și să determine producătorii să ia decizii raționale în ceea ce privește producția, prețurile și investițiile, în loc să risipească resursele și să producă mărfuri proaste, așa cum se întâmpla în perioada sovietică. Lăsând piața, iar nu planificatorii centrali să determine nivelurile prețurilor și a producției, ca și a sortimentului de produse în sine, reformiștii doreau să creeze o structură economică stimulativă în care eficiența și disponibilitatea pentru risc să fie răsplătite, iar risipa de resurse și nepăsarea să fie sancționate. Îndepărtarea cauzelor inflației cronice, afirmau reformiștii, era o precondiție pentru toate celelalte reforme. Hiperinflația distrugea atât progresul economic cât și pe cel democratic. Numai după stabilizarea bugetului de stat, guvernul putea trece la reformarea economiei. Un program similar de reformă fusese adoptat în Polonia în ianuarie 1990, cu rezultate generale bune. Totuși, criticii occidentali ai reformelor lui Elțîn, în mod special Joseph Stiglitz și Marshall Goldman (care erau avocații trecerii graduale la economia de piață), considerau că politicile adoptate în cazul Poloniei nu erau potrivite și în cel al Rusiei, dată fiind influența mult mai scăzută a comunismului asupra culturii politice, economiei și conștiinței polonezilor decât în cazul rușilor.[1]
rusnet.nl
Pentru mai multe detalii, consultați și Rusnet.nl, "Pavel Grachev" [2]Arhivat în , la Wayback Machine..
