R. V. Pound și G. A. Rebka Jr., Apparent weight of photons, Phys. Rev. Lett.4, 337 (1960). [5] Această lucrare prezintă prima măsurătoare.
arxiv.org
Tamara M. Davis, Charles H. Lineweaver (). „Superluminal Recessional Velocities”. ArXiv preprint. arXiv:astro-ph/0011070v2.
„Este perfect corect să interpretăm ecuaţiile relativităţii în termeni de spaţiu în expansiune. Greşeala este aceea de a duce analogiile prea departe şi de a atribui spaţiului proprietăţi fizice incompatibile cu ecuaţiile relativităţii.” Geraint F. Lewis; et al. (). „Cosmological Radar Ranging in an Expanding Universe”. Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. 388 (3): 960–964. arXiv:0805.2197v1. doi:10.1111/j.1365-2966.2008.13477.x.
Michal Chodorowski (). „Is space really expanding? A counterexample”. Concepts Phys. 4: 17–34. arXiv:astro-ph/0601171v2.
Aceasta ar fi valabilă doar într-un univers în care nu există „viteze stranii”. Altfel, deplasările spre roșu se combină în forma
Măsurători ale vitezelor ciudate ale galaxiilor până la 5 Mpc folosind telescopul spațial Hubble au fost arătate în 2003 de Karachentsev et al. Local galaxy flows within 5 Mpc. 02/2003 Astronomy and Astrophysics, 398, 479-491.[4]
O viteză mai mare decât a luminii este permisă deoarece metricaexpansiuniispațiu-timpului este descrisă de relativitatea generală în termeni de șiruri de sisteme de referință inerțiale locale în opoziție cu o metrică Minkowski globală. Expansiunea mai rapidă decât lumina este un efect cumulativ pe mai multe sisteme de referință inerțiale locale și este permisă deoarece nu este implicat un singur sistem de referință inerțial. Limitarea vitezei la viteza luminii se aplică doar local. Vezi Michal Chodorowski (). „Is space really expanding? A counterexample”. Concepts Phys. 4: 17–34. arXiv:astro-ph/0601171v2.
Generalități pedagogice despre corecția K de David Hogg și alți membri ai colaborării SDSS se pot găsi la astro-ph.
Salvaterra, R.; et al. (). „GRB 090423 reveals an exploding star at the epoch of re-ionization”. Submitted to Nature. 0906: 1578. arXiv:0906.1578. Bibcode:2009arXiv0906.1578S.Parametru necunoscut |class= ignorat (ajutor)
„Este perfect corect să interpretăm ecuaţiile relativităţii în termeni de spaţiu în expansiune. Greşeala este aceea de a duce analogiile prea departe şi de a atribui spaţiului proprietăţi fizice incompatibile cu ecuaţiile relativităţii.” Geraint F. Lewis; et al. (). „Cosmological Radar Ranging in an Expanding Universe”. Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. 388 (3): 960–964. arXiv:0805.2197v1. doi:10.1111/j.1365-2966.2008.13477.x.
Edward Harrison (). „The redshift-distance and velocity-distance laws”. Astrophysical Journal, Part 1. 403: 28–31. Bibcode:1993ApJ...403...28H. doi:10.1086/172179.. Un fișier pdf poate fi găsit aici.
Sachs, R. K. (). „Perturbations of a cosmological model and angular variations of the cosmic microwave background”. Astrophysical Journal. 147 (73): 73. doi:10.1086/148982.
Smail, Ian; Owen, F. N.; Morrison, G. E.; Keel, W. C.; Ivison, R. J.; Ledlow, M. J. (). „The Diversity of Extremely Red Objects”. The Astrophysical Journal. 581 (2): 844–864. Bibcode:2002ApJ...581..844S. doi:10.1086/344440.Parametru necunoscut |total= ignorat (ajutor)Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
Totani, Tomonori; Yoshii, Yuzuru; Iwamuro, Fumihide; Maihara, Toshinori; Motohara, Kentaro (). „Hyper Extremely Red Objects in the Subaru Deep Field: Evidence for Primordial Elliptical Galaxies in the Dusty Starburst Phase”. The Astrophysical Journal. 558 (2): L87–L91. Bibcode:2001ApJ...558L..87T. doi:10.1086/323619.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
Slipher prezintă pentru prima oară măsurătorile sale în volumul inaugural al Buletinului Observatorului Lowell, pp.2.56-2.57 [1]. În articolul său intitulat The radial velocity of the Andromeda Nebula, el afirmă că a făcut prima măsurătoare Doppler la 17 septembrie 1912. Slipher scria: „Mărimea acestei viteze, care este cea mai mare observată până acum, ridică întrebarea dacă deplasarea aceasta nu este cauzată de altceva, dar eu cred că deocamdată nu avem alte interpretări pentru ea.” După trei ani, în revista Popular Astronomy, Vol. 23, p. 21–24 [2], Slipher a scris un articol intitulat Spectrographic Observations of Nebulae (Observații spectrografice asupra nebuloaselor). El afirma acolo: „Descoperirea anterioară a faptului că marea spirală Andromeda are o viteză excepțională - 300 km(/s) a arătat metodele disponibile atunci, capabile de a cerceta nu doar spectrele spiralelor, ci și vitezele.” Slipher a prezentat vitezele a 15 nebuloase spirale de pe cer, toate în afară de trei având viteze „pozitive”.
Edward Harrison (). „The redshift-distance and velocity-distance laws”. Astrophysical Journal, Part 1. 403: 28–31. Bibcode:1993ApJ...403...28H. doi:10.1086/172179.. Un fișier pdf poate fi găsit aici.
Când s-a descoperit deplasarea cosmologică spre roșu, Fritz Zwicky a propus un efect cunoscut sub numele de „lumină obosită”. Acesta este uneori amintit din rațiuni istorice, dar este, împreună cu ipotezele deplasării intrinseci spre roșu, utilizat în cosmologiile nestandard. În 1981, H. J. Reboul a rezumat numeroasele mecanisme alternative de deplasare spre roșu discutate în literatură din anii 1930. În 2001, Geoffrey Burbidge a remarcat într-o recenzie că larga comunitate astronomică a marginalizat astfel de discuții din anii 1960. Burbidge și Halton Arp, investigând misterul naturii quasarilor, au încercat să dezvolte mecanisme alternative de deplasare spre roșu, dar foarte puțini dintre ceilalți oameni de știință le-au luat în considerare lucrările, și și mai puțini le-au acceptat. Mai mult, Goldhaber et al. 2001; "Timescale Stretch Parameterization of Type Ia Supernova B-Band Lightcurves", ApJ, 558:359-386, 1 septembrie 2001 arată că teoriile alternative nu pot explica întinderea temporală observată la supernovele de tip Ia
Egami, E., et al., Spitzer and Hubble Space Telescope Constraints on the Physical Properties of the z~7 Galaxy Strongly Lensed by A2218, The Astrophysical Journal (2005), v. 618, Numărul 1, pp. L5-L8 [9].
Salvaterra, R.; et al. (). „GRB 090423 reveals an exploding star at the epoch of re-ionization”. Submitted to Nature. 0906: 1578. arXiv:0906.1578. Bibcode:2009arXiv0906.1578S.Parametru necunoscut |class= ignorat (ajutor)
Willott, Chris J. et al., Four Quasars Above Redshift 6 Discovered by the Canada-France High-z Quasar Survey, The Astronomical Journal (2007), v. 134, pp. 2435–2450 [10].
Walter, Fabian et al., Molecular gas in the host galaxy of a quasar at redshift z = 6.42, Nature (2003), v. 424, pp. 406–408 [11].
Smail, Ian; Owen, F. N.; Morrison, G. E.; Keel, W. C.; Ivison, R. J.; Ledlow, M. J. (). „The Diversity of Extremely Red Objects”. The Astrophysical Journal. 581 (2): 844–864. Bibcode:2002ApJ...581..844S. doi:10.1086/344440.Parametru necunoscut |total= ignorat (ajutor)Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
Totani, Tomonori; Yoshii, Yuzuru; Iwamuro, Fumihide; Maihara, Toshinori; Motohara, Kentaro (). „Hyper Extremely Red Objects in the Subaru Deep Field: Evidence for Primordial Elliptical Galaxies in the Dusty Starburst Phase”. The Astrophysical Journal. 558 (2): L87–L91. Bibcode:2001ApJ...558L..87T. doi:10.1086/323619.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
articles.adsabs.harvard.edu
Edward Harrison (). „The redshift-distance and velocity-distance laws”. Astrophysical Journal, Part 1. 403: 28–31. Bibcode:1993ApJ...403...28H. doi:10.1086/172179.. Un fișier pdf poate fi găsit aici.
Vedeți, de exemplu, acest comunicat de presă din 25 mai 2004 de la telescopul spațial Swift al NASA care cerceta exploziile de radiații gamma: „Măsurătorile spectrelor de radiații gamma obținute în timpul principalei explozii s-au dovedit de prea puțină utilizate ca indicatori ai deplasării spre roșu, din cauza lipsei de caracteristici bine definite. Cu toate acestea, observațiile optice ale strălucirilor de după exploziile de radiații gama au produs spectre cu linii identificabile, ceea ce au dus la măsurători precise ale deplasării spre roșu.”