Acest lucru a fost lămurit atât în For Us, the Living, cât și în alte exemple din viața sa. Relațiile dintre el și Alexei Panshin - care scrisese o carte importantă în care analiza ficțiunea lui Heinlein - s-au răcit, Heinlein acuzându-l pe Panshin de "[încercarea de a se] amesteca în problemele lui și de a-i viola intimitatea". Heinlein l-a amenințat cu tribunalul pe editorul lui Panshin, declarând: "Te avertizez că doar cele mai elementare episoade din viața mea sunt de domeniul public..." Enter.net.Arhivat în , la Wayback Machine. În discursul ținut în 1961 ca oaspete de onoare al Worldcon-ului ținut în Seattle, el a susținut construirea adăposturilor antiaeriene și la ascunderea armelor neînregistrate, Enter.netArhivat în , la Wayback Machine. casa lui din Colorado Springs fiind dotată cu un astfel de adăpost. Fiind nudist, Heinlein și-a construit un gard în jurul casei din Santa Cruz pentru a-i ține departe pe opozanții care aflaseră de ideile sale din romanul Străin în țară străină. Spre sfârșitul vieții, Heinlein a evitat cu grijă să menționeze implicarea sa în politica de stânga, Enter.netArhivat în , la Wayback Machine., făcând mari eforturi pentru a opri publicarea informațiilor pe care i le revelase biografului Sam Moskowitz. Enter.netArhivat în , la Wayback Machine.
Faptul că Străin în țară străină a constituit o sursă de inspirație pentru Charles Manson pare a fi o legendă urbană; deși unii dintre adepții lui Manson au citit cartea, Manson însuși a recunoscut ulterior că el nu a făcut-o. Totuși, a fost o vreme în care familia Heinlein a luat în serios ideea până acolo încât și-au luat măsuri de prevedere împotriva unui posibil atentat din partea familiei Manson, după cum e menționat într-o scrisoare a Virginiei Heinlein publicată în Grumbles from the Grave.Reason.com Este adevărat că alți indivizi au dat naștere unei organizații religioase numite Church of All Worlds, după religia fondată de personajul principal al romanului, dar Heinlein nu a jucat vreun rol în asta, cu excepția unei corespondențe private cu Oberon Zell-Ravenheart și a insistenței lui Heinlein de a-și plăti abonamentul la revista Green Egg, refuzând un abonament gratuit. (Vezi Heinleinsociety.orgArhivat în , la Wayback Machine.)
Referința din Tunnel in the Sky este subtilă și ambiguă, dar cel puțin un profesor semnalează faptul că unii elevi l-au întrebat: "Este negru?" (vezi [1]). Criticul James Gifford (vezi bibliografia) declara: "Un element subtil al cărții, care poate fi găsit doar la o citire foarte atentă și confirmat de Virginia Heinlein, este acela că Rod Walker e negru. Elementele cheie sunt comentariile lui Rod în legătură cu asemănarea dintre Caroline Mshiyeni și sora lui, precum și asemănarea 'evidentă' (pentru toate celelalte personaje) dintre Rod și Caroline."[43]
Faptul că Străin în țară străină a constituit o sursă de inspirație pentru Charles Manson pare a fi o legendă urbană; deși unii dintre adepții lui Manson au citit cartea, Manson însuși a recunoscut ulterior că el nu a făcut-o. Totuși, a fost o vreme în care familia Heinlein a luat în serios ideea până acolo încât și-au luat măsuri de prevedere împotriva unui posibil atentat din partea familiei Manson, după cum e menționat într-o scrisoare a Virginiei Heinlein publicată în Grumbles from the Grave.Reason.com Este adevărat că alți indivizi au dat naștere unei organizații religioase numite Church of All Worlds, după religia fondată de personajul principal al romanului, dar Heinlein nu a jucat vreun rol în asta, cu excepția unei corespondențe private cu Oberon Zell-Ravenheart și a insistenței lui Heinlein de a-și plăti abonamentul la revista Green Egg, refuzând un abonament gratuit. (Vezi Heinleinsociety.orgArhivat în , la Wayback Machine.)
William H. Patterson, Jr. (). „Robert Heinlein—A biographical sketch”. The Heinlein Journal. 1999 (5): 7–36. Also available at Robert A. Heinlein, a Biographical Sketch. Adus pe 6 iulie 2007.
Acest lucru a fost lămurit atât în For Us, the Living, cât și în alte exemple din viața sa. Relațiile dintre el și Alexei Panshin - care scrisese o carte importantă în care analiza ficțiunea lui Heinlein - s-au răcit, Heinlein acuzându-l pe Panshin de "[încercarea de a se] amesteca în problemele lui și de a-i viola intimitatea". Heinlein l-a amenințat cu tribunalul pe editorul lui Panshin, declarând: "Te avertizez că doar cele mai elementare episoade din viața mea sunt de domeniul public..." Enter.net.Arhivat în , la Wayback Machine. În discursul ținut în 1961 ca oaspete de onoare al Worldcon-ului ținut în Seattle, el a susținut construirea adăposturilor antiaeriene și la ascunderea armelor neînregistrate, Enter.netArhivat în , la Wayback Machine. casa lui din Colorado Springs fiind dotată cu un astfel de adăpost. Fiind nudist, Heinlein și-a construit un gard în jurul casei din Santa Cruz pentru a-i ține departe pe opozanții care aflaseră de ideile sale din romanul Străin în țară străină. Spre sfârșitul vieții, Heinlein a evitat cu grijă să menționeze implicarea sa în politica de stânga, Enter.netArhivat în , la Wayback Machine., făcând mari eforturi pentru a opri publicarea informațiilor pe care i le revelase biografului Sam Moskowitz. Enter.netArhivat în , la Wayback Machine.
John J. Miller. „In A Strange Land”. National Review Online Books Arts and Manners. Arhivat din original la . Accesat în .
Faptul că Străin în țară străină a constituit o sursă de inspirație pentru Charles Manson pare a fi o legendă urbană; deși unii dintre adepții lui Manson au citit cartea, Manson însuși a recunoscut ulterior că el nu a făcut-o. Totuși, a fost o vreme în care familia Heinlein a luat în serios ideea până acolo încât și-au luat măsuri de prevedere împotriva unui posibil atentat din partea familiei Manson, după cum e menționat într-o scrisoare a Virginiei Heinlein publicată în Grumbles from the Grave.Reason.com Este adevărat că alți indivizi au dat naștere unei organizații religioase numite Church of All Worlds, după religia fondată de personajul principal al romanului, dar Heinlein nu a jucat vreun rol în asta, cu excepția unei corespondențe private cu Oberon Zell-Ravenheart și a insistenței lui Heinlein de a-și plăti abonamentul la revista Green Egg, refuzând un abonament gratuit. (Vezi Heinleinsociety.orgArhivat în , la Wayback Machine.)
