Rudolf Vrba (Romanian Wikipedia)

Analysis of information sources in references of the Wikipedia article "Rudolf Vrba" in Romanian language version.

refsWebsite

Global rank Romanian rank

12web.archive.org

1^st place

8wikidata.org

43^rd place

2^nd place

5nytimes.com

7^th place

25^th place

3haaretz.com

497^th place

1,046^th place

3archive.org

6^th place

23^rd place

2nkp.cz

1,311^th place

38^th place

2bnf.fr

124^th place

7^th place

2svazky.cz

low place

3,495^th place

2archive.today

14^th place

121^st place

2ushmm.org

1,534^th place

478^th place

1prezident.sk

low place

1auschwitz.org

low place

1mirror.co.uk

245^th place

507^th place

1telegraph.co.uk

30^th place

92^nd place

1ubc.ca

1,997^th place

2,591^st place

1lshtm.ac.uk

low place

1timesonline.co.uk

241^st place

234^th place

1nizkor.org

9,048^th place

5,317^th place

1macleans.ca

1,824^th place

low place

1news.google.com

59^th place

427^th place

1jta.org

1,757^th place

2,126^th place

1books.google.com

3^rd place

6^th place

1holocaustconferences.wordpress.com

low place

1iphronline.org

low place

1vrbawetzler.eu

low place

1thejewishvoice.com

low place

1marist.edu

low place

1slovak-republic.org

low place

1theglobeandmail.com

293^rd place

2,307^th place

archive.org

Vrba 1961, 366. . Vrba, Rudolf (1964) [16 July 1961]. „Appendix I: Israeli Embassy Deposition”. În Vrba, Alan; Bestic, Rudolf. I Cannot Forgive [Nu pot ierta] (în engleză). New York: Grove Press, Inc. pp. 273–276.
Vrba 1961, 368. ; Vrba 1998, 80. . Vrba, Rudolf (1964) [16 July 1961]. „Appendix I: Israeli Embassy Deposition”. În Vrba, Alan; Bestic, Rudolf. I Cannot Forgive [Nu pot ierta] (în engleză). New York: Grove Press, Inc. pp. 273–276.
Vrba 1961. . Vrba, Rudolf (1964) [16 July 1961]. „Appendix I: Israeli Embassy Deposition”. În Vrba, Alan; Bestic, Rudolf. I Cannot Forgive [Nu pot ierta] (în engleză). New York: Grove Press, Inc. pp. 273–276.

archive.today

Kubátová 2014, 513. ; Lahav, Yehuda (9 septembrie 2001). „Slovakia Remembers the Jewish Codex”. Haaretz. Arhivat din original la 23 decembrie 2018.
„Witness lying to help in Holocaust 'hoax' Zundel lawyer says”. The Montreal Gazette. The Canadian Press. 25 ianuarie 1985. Arhivat din original la 24 ianuarie 2013. Accesat în 12 noiembrie 2010.

auschwitz.org

Auschwitz Prisoners Database, accesat în 10 mai 2021

bnf.fr

data.bnf.fr

Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

books.google.com

Klein 1992, 125ff. .

haaretz.com

Kubátová 2014, 513. ; Lahav, Yehuda (9 septembrie 2001). „Slovakia Remembers the Jewish Codex”. Haaretz. Arhivat din original la 23 decembrie 2018.
Barkat, Amiram (2 aprilie 2006). "Death camp escapee Vrba dies at 82", Haaretz.
Dromi, Uri (28 ianuarie 2005). „Deaf Ears, Blind Eyes” [Urechi surde, ochi orbi]. Haaretz (în engleză). Arhivat din original la 16 noiembrie 2018.

holocaustconferences.wordpress.com

"International Conference on the Auschwitz Reports and the Holocaust in Hungary", Rosenthal Institute for Holocaust Studies (CUNY), and the Franklin and Eleanor Roosevelt Institute, 6–7 April 2011.

iphronline.org

"2010 One World International Human Rights Awards announced—IPHR director on Jury".

jta.org

„Special Interview a Man Named Vrba”. Jewish Telegraphic Agency. 20 august 1985. Arhivat din original la 6 septembrie 2018.

lshtm.ac.uk

„Helena Vrbova Scholarship”. The London School of Hygiene & Tropical Medicine. Arhivat din original la 13 aprilie 2017.

macleans.ca

archive.macleans.ca

Quinn, Hal (11 martie 1985). „The Holocaust Trial”. Macleans. Arhivat din original la 6 septembrie 2018.

marist.edu

fdrlibrary.marist.edu

„Rudolf Vrba Papers, 1934-2008”. Franklin D. Roosevelt Presidential Library & Museum. Arhivat din original la 22 martie 2018. Accesat în 19 septembrie 2018.

mirror.co.uk

https://www.mirror.co.uk/news/real-life-stories/story-love-could-not-survive-3489809 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

news.google.com

„Witness lying to help in Holocaust 'hoax' Zundel lawyer says”. The Montreal Gazette. The Canadian Press. 25 ianuarie 1985. Arhivat din original la 24 ianuarie 2013. Accesat în 12 noiembrie 2010.

nizkor.org

"The Trial of Adolf Eichmann, Session 109. The Nizkor Project^⁠(d), Partea 4 din 4 Arhivat în 27 noiembrie 2019, la Wayback Machine..

nkp.cz

autority.nkp.cz

Czech National Authority Database, accesat în 7 noiembrie 2022
Czech National Authority Database, accesat în 1 martie 2022

nytimes.com

http://www.nytimes.com/2006/04/07/world/europe/07vrba.html Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
„1944: German Atrocities: In our pages 100, 75 and 50 years ago”. International Herald Tribune. 26 noiembrie 1944.
Fleming 2014, 238. ; "Czechs Report Massacre; Claim the Nazis Killed 7,000 in Prison Gas Chambers".

query.nytimes.com

"Senators appeal on Hungary's Jews; Foreign Relations Committee Pleads With People to Stop 'Cold-Blooded Murder'".

movies.nytimes.com

Bernstein, Richard (20 octombrie 1985). „An Epic Film About The Greatest Evil Of Modern Times”. The New York Times.

prezident.sk

archiv.prezident.sk

https://archiv.prezident.sk/gasparovic/index2bee.html?rad-bieleho-dvojkriza-i-trieda, accesat în 27 decembrie 2021 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

slovak-republic.org

"Holders of the Order of the 1st Class White Double Cross", State Honours, Slovak Republic.

svazky.cz

telegraph.co.uk

„Rudolf Vrba”. The Daily Telegraph. 12 aprilie 2006. Arhivat din original la 18 martie 2009.

theglobeandmail.com

Martin 2012, 419. ; Martin, Sandra (8 aprilie 2006). "Rudolf Vrba, Scientist and Professor (1924–2006)". The Globe and Mail.

thejewishvoice.com

"PBS Presents “Secrets of the Dead: Bombing Auschwitz".

timesonline.co.uk

Sanderson, David; Smith, Lewis (1 aprilie 2006). „Witness to Auschwitz horror dies at 82”. The Times. Arhivat din original la 4 iunie 2011.

ubc.ca

pharmacology.ubc.ca

„Rudolf Vrba: Curriculum Vitae”. University of British Columbia. Arhivat din original la 9 iulie 2002.

ushmm.org

collections.ushmm.org

Vrba 1972, Tape 1, side B; și la 12ff. ; Bauer 1994, 70–71. .

encyclopedia.ushmm.org

„Rudolf (Rezsö ) Kasztner”. Holocaust Encyclopedia. United States Holocaust Memorial Museum. Arhivat din original la 14 iunie 2018.

vrbawetzler.eu

„Join us for the March in the Footsteps of Heroes from Auschwitz to Žilina”. Vrba–Wetzler Memorial. Arhivat din original la 8 septembrie 2018.

web.archive.org

Ritchie, Méabh (22 January 2015). "The man who revealed the horror of Auschwitz to the world". The Daily Telegraph.
„Rudolf (Rezsö ) Kasztner”. Holocaust Encyclopedia. United States Holocaust Memorial Museum. Arhivat din original la 14 iunie 2018.
„Rudolf Vrba”. The Daily Telegraph. 12 aprilie 2006. Arhivat din original la 18 martie 2009.
„Rudolf Vrba: Curriculum Vitae”. University of British Columbia. Arhivat din original la 9 iulie 2002.
„Helena Vrbova Scholarship”. The London School of Hygiene & Tropical Medicine. Arhivat din original la 13 aprilie 2017.
Sanderson, David; Smith, Lewis (1 aprilie 2006). „Witness to Auschwitz horror dies at 82”. The Times. Arhivat din original la 4 iunie 2011.
"The Trial of Adolf Eichmann, Session 109. The Nizkor Project^⁠(d), Partea 4 din 4 Arhivat în 27 noiembrie 2019, la Wayback Machine..
Dromi, Uri (28 ianuarie 2005). „Deaf Ears, Blind Eyes” [Urechi surde, ochi orbi]. Haaretz (în engleză). Arhivat din original la 16 noiembrie 2018.
Quinn, Hal (11 martie 1985). „The Holocaust Trial”. Macleans. Arhivat din original la 6 septembrie 2018.
„Special Interview a Man Named Vrba”. Jewish Telegraphic Agency. 20 august 1985. Arhivat din original la 6 septembrie 2018.
„Join us for the March in the Footsteps of Heroes from Auschwitz to Žilina”. Vrba–Wetzler Memorial. Arhivat din original la 8 septembrie 2018.
„Rudolf Vrba Papers, 1934-2008”. Franklin D. Roosevelt Presidential Library & Museum. Arhivat din original la 22 martie 2018. Accesat în 19 septembrie 2018.

wikidata.org

Istoricul britanic Michael Fleming^⁠(d) a identificat peste 40 de surse de date începând cu noiembrie 1942 până la începutul lui iulie 1944 despre evreii de la Auschwitz, care au produs 50 de instanțe distincte de informații distribuite, cum ar fi articole sau știri.^[15]
Mai mulți deținuți evadaseră de la Auschwitz înaintea lui Vrba și Wetzler. Trei sau patru, între care Kazimierz Piechowski^⁠(d), un alt polonez, au evadat la 20 iunie 1942 și au relatat ce se întâmplă în interiorul lagărului. Kazimierz Halori, tot din Polonia, a evadat la 2 noiembrie 1942.^[16] Un raport intitulat Obóz śmierci („Lagărul morții”) a fost publicat la Varșovia în decembrie 1942 de către Natalia Zarembina, membră a rezistenței poloneze, care evadase și ea.^[16]
La 10 decembrie 1942 Edward Raczyński^⁠(d), ministrul de externe al guvernului polonez în exil, a ținut o cuvântare, Exterminarea în masă a evreilor din Polonia ocupată de germani, în fața Națiunilor Unite incipiente. El estima că, dintr-o populație antebelică de 3.130.000 de evrei în Polonia, unul din trei erau deja morți.^[17]
Conform lui Raul Hilberg, un raport în două părți pe tema Auschwitzului fusese pregătit în august sau decembrie 1943 de o agentă poloneză. El concluziona: „Istoria nu cunoaște paralelă pentru o asemenea distrugere a vieții omenești.” Raportul cuprindea detalii despre camerele de gazare, „selecția”, și experimentele de sterilizare. El afirma că sunt 137.000 de deținuți, trei crematorii în Birkenau capabile să ardă 10.000 de oameni zilnic, și că 468.000 de evrei fuseseră gazați până în septembrie 1942; 30.000 de oameni fuseseră gazați într-o singură zi. Raportul estima că supraviețuiseră doar două procente din cei ce au sosit între septembrie 1942 și începutul lui iunie 1943. El a fost trimis Biroului pentru Servicii Strategice^⁠(d) din Londra și, la 17 martie 1944, Serviciului de Informații Militare al Departamentului American de Război.^[18]
Randolph Braham (2016): „Pe 2 iulie, când ordinul din iulie al lui Horthy de oprire a deportărilor a fost în sfârșit ascultat, Ferenczy putea raporta deportarea a 434.351 de evrei în 147 de trenuri. Cifrele lui Ferenczy erau puțin mai mici decât cei 437.402 raportați de Veesenmayer Ministerului de Externe German. Niciuna din aceste cifre nu include numărul de evrei înlăturați din părțile sudice ale districtelor de jandarmerie III, IV și V în timpul măsurilor speciale „de urgență” luate împotriva lor în săptămâna cu 26 aprilie 1944. Nici autoritățile naziste germane, nici cele maghiare nu au publicat vreun raport final al deportărilor totale din Ungaria în perioada când au fost la putere.”^[24]

Braham (2011): "Din 15 mai până în 7 septembrie, aproape 440.000 de evrei din Ungaria au fost deportați la Auschwitz–Birkenau, unde majoritatea au fost omorâți la scurt timp după sosire. Până pe 7 septembrie, când hotărârea lui Horthy de a opri deportările a intrat în vigoare și Raoul Wallenberg a sosit în misiunea sa de salvare, toată Ungaria (cu notabila excepție a Budapestei) devenise Judenrein^⁠(d)."^[25]
Henryk Świebocki^⁠(d) (2002): „La sfârșitul lui februarie 1942, s-a convenit între Germania și guvernul slovac fascist un acord pentru deportarea evreilor din Slovacia spre est. Evreii au fost adunați în cinci lagăre de concentrare în orașele Sereď, Bratislava, Nováky, Poprad și Žilina.”^[35]
Oskar Neumann (Im Schatten des Todes, 1956): "Veștile despre ororile Auschwitzului ajunseseră în Slovacia și înainte, dar erau vagi ... Cine să ajungă la moarte și să se întoarcă de acolo? Dar într-o zi această minune s-a întâmplat. În acea zi, au apărut doi tineri evrei, născuți în Slovacia, care fuseseră deportați în 1942 la Auschwitz. Identitatea le putea fi verificată din raportul de locuințe (deasupra numărului de serie tatuat pe brațele lor). Ca într-un thriller, reușiseră să scape ... și pe un drum imposibil au ajuns la granița Slovaciei, în orășelul Cadca. ... Acești băieți au povestit și că recent fusese inițiat un enorm proiect de construcție în lagăr și că foarte recent cei de la SS vorbeau adesea că așteaptă cu nerăbdare sosirea salamului unguresc.”^[250]
Rudolf Vrba (The Nazis' Last Victims: The Holocaust in Hungary, 1998): „În legătură cu aceasta, mărturia lui Oskar Neumann este de mare importanță. Neumann era președintele Consiliului Evreiesc din Slovacia și sub egida lui, și cu asistența tehnică a lui Krasnyanski și a doamnei Steiner, a fost pregătit Raportul Vrba–Wetzler. În memoriile sale postbelice, Neumann descrie evadarea mea și a lui Wetzler de la Auschwitz fără a ne identifica după nume, susținând, printre altele că organizația lui a fost cea care ne-a ajutat să trecem granița în Slovacia. El a spus însă și: «Acești băieți au relatat și că recent începuse o enormă activitate de construcție și că foarte recent cei din SS vorbeau adesea că abia așteaptă să vină salamul unguresc.»"^[251]

Raul Hilberg („The Development of Holocaust Research, 2004): „Să luăm un alt tabu: Consiliile Evreiești. În Israel, un editor din Tel Aviv avea în posesia sa niște memorii, de patru sute de pagini lungime, scrise de Oskar Neumann [Im Schatten des Todes]. Singurele astfel de memorii care există—din câte știu—ale unuia dintre șefii Judenratului slovac, Ústredňa Židov^⁠(d). Acea carte a fost publicată în germană. A fost publicată și în ebraică. Dar niciodată în engleză. Editorii de limbă engleză au refuzat cererea de a traduce și publica această carte.^[252]
Printre pasagerii trenului Kastner^⁠(d) se numărau sioniști, evrei ortodocși, persoane cu diverse profesii, 388 de locuitori din Cluj, orașul lui Kastner, familia lui, și 200 de copii, dintre care unii orfani.^[261]
George Hall, subsecretar de stat parlamentar pentru afaceri externe, i-a scris lui Alexander Easterman [jurnalist, avocat și reprezentant al Consiliului Evreiesc Mondial^⁠(d)Format:Square bracket close la 2 mai 1944 (Fleming 2014, 220. ): „După cum am convenit în discuția din 13 aprilie, pare de prisos să informăm populația evreiască din Ungaria în emisiuni radio din această țară ce să facă pentru a găsi adăpost ... considerăm că am făcut tot ce puteam face în circumstanțele de față și considerăm că nu este indicat să facem vreo referire la raportul lui Riegner [Gerhart Riegner^⁠(d), Consiliul Evreiesc Mondial]^[276] care, chiar dacă ar fi cu totul de încredere (și din păcate s-ar putea să nu fie cazul), cu sigranță ar produce doar alarmarea nenecesară în rândul evreilor din Ungaria, care în orice caz sunt, probabil, foarte bine informați de măsurile care pot fi luate împotriva lor și împotriva cărora este de presupus că iau măsurile pe care le pot lua.”^[277]
"The Trial of Adolf Eichmann, Session 109. The Nizkor Project^⁠(d), Partea 4 din 4 Arhivat în 27 noiembrie 2019, la Wayback Machine..
Jones, Mervyn^⁠(d) (9 February 1964).