Contrar Europei Centrale și Rusiei propriu-zise, politicile regimului de dominație suedeză s-au soldat cu faptul că autoritatea economică, politică și socială a nobilimii și burghezimii finlandeze nu se baza pe deținerea de proprietăți feudale și de capital. În schimb, existau țărani liberi fără tradiție de servitute, și puterea proprietarilor de moșii era limitată la interacțiunea între formarea statului și industrializare. Industria forestieră era un sector vital pentru Finlanda și țărănimea avea în proprietate o mare parte din păduri, controlând materia primă lemnoasă; economia a avut impact asupra nașterii Fennomaniei(d), în rândul elitelor vorbitoare de suedeză, Apunen 1987, pp. 73–133. , Alapuro 1988, pp. 19–39, 85–100. , Haapala 1995, pp. 40–46. , Kalela 2008a, pp. 15–30. , Kalela 2008b, pp. 31–44.
Marina rusă din portul Helsinki a rămas neutră în timpul bătăliei de la Helsinki. La început Roșii au acceptat să capituleze. Colonelul von Tshirsky dorea să trimită o unitate minoră cu o orchestră și un grup cinematografic care să elibereze simbolic Helsinki. Gărzile Roșii de femei din Helsinki au apărat Vesilinna, ulterior Linnanmäki(d); ele au fost zdrobite de artileria navală germană, Arimo 1991, pp. 44–61. , Ahto 1993, pp. 384–399. , Helsingin Sanomat 09.04. 1993, pp. B1–B2. , Aunesluoma & Häikiö 1995, pp. 100–102. , Meinander 2012, pp. 7–47. , Hoppu 2013, pp. 124–384.
Ståhlberg, Ingman, Tokoi și Miina Sillanpää(d) cu alte politiciene moderate încercaseră cu disperare să evite războiul în ianuarie 1918 cu o propunere pentru un nou Senat care să cuprindă și membri socialiști și nesocialiști, dar fără succes, Hokkanen 1986. , Rinta-Tassi 1986, pp. 121–138. , Haapala 1995, pp. 243, 249. , Vares 1998, pp. 58, 96–99.
