Sandro Pertini (Romanian Wikipedia)

Analysis of information sources in references of the Wikipedia article "Sandro Pertini" in Romanian language version.

refsWebsite

Global rank Romanian rank

18pertini.it

low place

12web.archive.org

1^st place

2corriere.it

161^st place

1,941^st place

2fondazionepertini.it

low place

2centropertini.org

low place

2domanisocialista.it

low place

2camera.it

1,915^th place

2,013^th place

1sbn.it

2,125^th place

5,487^th place

1treccani.it

182^nd place

179^th place

1bnf.fr

124^th place

7^th place

1snaccooperative.org

2,336^th place

35^th place

1universalis.fr

1,384^th place

1,444^th place

1findagrave.com

601^st place

63^rd place

1brockhaus.de

1,322^nd place

91^st place

1chiesacattolica.it

4,594^th place

893^rd place

1wikidata.org

43^rd place

2^nd place

1repubblica.it

78^th place

657^th place

1mentelocale.it

low place

1ossimoro.it

low place

1rai.it

815^th place

4,066^th place

1isrecsavona.it

low place

1oriana-fallaci.com

low place

1cnr.it

6,667^th place

6,006^th place

1ub.edu

4,184^th place

3,159^th place

1fondazionebrunobuozzi.it

low place

1books.google.com

3^rd place

6^th place

1storiaxxisecolo.it

low place

bnf.fr

data.bnf.fr

Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

books.google.com

Raffaele Boianelli (2021), Il giovane Pertini, un eroe italiano: un'odissea senza fine : 1925-1943 (în italiană), Tralerighe libri editore

brockhaus.de

Alessandro (Sandro) Pertini, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în 9 octombrie 2017

camera.it

storia.camera.it

storia.camera.it, accesat în 9 aprilie 2022

legislature.camera.it

Cfr. intervenția lui Sandro Pertini în dezbaterile din ședința Comisiei I (Afaceri Interne) a Camerei Deputaților din 23 februarie 1955 pe tema propunerii legislative „cu privire la persecutații politici antifasciști sau rasiali și rudelor lor supraviețuitoare”, în „Resoconto stenografico della seduta” (PDF). pp. 404–405.

centropertini.org

Mario Oppedisano. „copie arhivă”. Arhivat din original la 30 septembrie 2007. Accesat în 8 ianuarie 2024.
„La lettera di Pertini di dissociazione dalla domanda di grazia inviata al presidente del Tribunale” (în italiană). Arhivat din original la |archive-url= necesită |archive-date= (ajutor). Parametru necunoscut |dataarhivei= ignorat (ajutor)

chiesacattolica.it

beweb.chiesacattolica.it

BeWeB, accesat în 4 august 2020

cnr.it

beniculturali.ilc.cnr.it

Ernesto Bicutri, născut la Casale Monferrato (AL) la 14 ianuarie 1900, era un militant comunist și luptător antifascist în Spania. Emigrat în Franța în 1929, în urma izbucnirii Războiului Civil Spaniol, s-a înrolat voluntar și combatant în 1937, ca telefonist, în Batalinul al Treilea din Brigada Internațională XII "Garibaldi". Revenit în Franța, a mers apoi să activeze în Germania. În 1941 s-a întors în Italia, a fost arestat și închis la Ventotene, unde a murit la 28 mai 1942 din cauza tubercolozei rău tratate. La Institutul Național pentru Istoria Mișcării de Eliberare a Italiei din Milano este prezent, în fondul „Arhivelor Asociației Italiene pentru Luptătorii Antifasciști Voluntari din Spania”, un fascicul cu numele său, în care se păstrează mai multe efecte personale care i-au aparținut, între care un fragment de act de identitate francez însoțit de o fotografie, datat 8 iulie 1936 (conform paginii Ministerului Bunurilor Culturale și Turismului Arhivat în 22 aprilie 2017, la Wayback Machine.). Cea mai mare parte a informațiilor biografice despre Ernesto Bicutri sunt redate în pagina dedicată lui de site-ul web "SIDBRINT - Memòria Històrica Brigades Internacionals" de la Universitatea din Barcelona (E), care la rândul său reia conținutul volumului: AA. VV., La Spagna nel nostro cuore, 1936-1939: tre anni di storia da non dimenticare, Roma, AICVAS, 1996, p. 607.

corriere.it

archiviostorico.corriere.it

domanisocialista.it

La Storia del PSI - Tessere socialiste; vedi anche La tessera PSI del 1938 Arhivat în 24 d.Hr., la Wayback Machine.
cfr. La storia del PSI - Dal 1926 al 1945

findagrave.com

Sandro Pertini, Find a Grave, accesat în 9 octombrie 2017

fondazionebrunobuozzi.it

La Storia del PSI - Tessere socialiste; vedi anche La tessera PSI del 1938 Arhivat în 24 d.Hr., la Wayback Machine.

fondazionepertini.it

http://www.fondazionepertini.it/asp/fondazione.asp?IdSez=1&IdSottoSez=45. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
http://www.fondazionepertini.it/asp/fondazione.asp?IdSez=1&IdSottoSez=45. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

isrecsavona.it

Il testo della sentenza del cosiddetto "Processo di Savona" Arhivat în 2 d.Hr., la Wayback Machine.

mentelocale.it

savona.mentelocale.it

Pertini: ritrovata la tesi di laurea 'La cooperazione' discussa nel 1924 Arhivat în 19 d.Hr., la Wayback Machine., mentelocale

oriana-fallaci.com

Secondo quanto riferito da Pertini, Saroldi gli fu poi debitore della vita: "Nel 1929 mi denunciò un fascista: Icardio Saroldi. Mi riconobbe per strada, mi fece seguire, arrestare, e fu in quell’occasione che rimasi dentro quindici anni. Tutta la mia giovinezza, cara Oriana. In carcere ci sono andato coi capelli neri e ne sono uscito coi capelli grigi. Ebbene, nel 1945, subito dopo la liberazione di Milano, giunge un corriere politico da Savona e mi dice: «Icardio Saroldi è stato preso e stanno per fucilarlo». «Per quale ragione stanno per fucilarlo?», chiedo. «Perché ti ha denunciato nel 1929», risponde. «Ah, no! Se è per questo, no. Mi oppongo. Sarebbe una vendetta personale e di vendette personali io non ne ho mai volute. Io la lotta l’ho sempre vista nel suo complesso, non come lotta al singolo.» Poi do ordine di liberarlo e, qualche tempo dopo, costui manda sua moglie a ringraziarmi. Esauriti i ringraziamenti, questa moglie mi dice: «Posso chiederle un altro favore?». «Prego, signora, si figuri.» «Ecco, le dispiacerebbe farmi una dichiarazione dove afferma che mio marito non la denunciò?» Mi arrabbiai. Gridai: «No, signora, no, io sono buono ma due volte buono significa imbecille». La mandai via e... poi Saroldi entrò nel Movimento sociale. Mi spiego? Un altro non se la sarebbe presa come me, non si sarebbe meravigliato. Io invece ne soffro e mi irrigidisco..." cfr. Intervista di Sandro Pertini a Oriana Fallaci Arhivat în 7 d.Hr., la Wayback Machine..

ossimoro.it

„copie arhivă”. Arhivat din original la 17 mai 2021. Accesat în 8 ianuarie 2024.

pertini.it

CESP - Video Intervista
„Il professor Baratono, maestro di socialismo”. 20 ianuarie 1979. Arhivat din original la 18 mai 2021. Accesat în 1 septembrie 2022.
CESP - Video Intervista
http://www.pertini.it/bio_04.htm. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
http://www.pertini.it/cesp/doc_08.htm. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
„Fra i "neri" in cravatta rossa” [Printre «negri» în cravată roșie]. Articolo riportato nel sito web del CESP - Centro Espositivo "Sandro Pertini" di Firenze.
http://www.pertini.it/cesp/doc_10.htm. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
CESP - Documenti Proposta di confino della Prefettura di Savona (25 novembre 1926) e ordinanza del 4/12/1926
http://www.pertini.it/cesp/doc_22.htm. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
. 14 aprile 1929 http://www.pertini.it/cesp/doc_20.htm. Verificați datele pentru: |date= (ajutor); Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
. 14 aprile 1929 http://www.pertini.it/cesp/doc_19.htm. Verificați datele pentru: |date= (ajutor); Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
Intervista a Pertini del 17 marzo 1983, riportato da http://www.pertini.it/cesp/doc_18.htm. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
CESP - Documenti Lettera di Togliatti a Turati, 30 ottobre 1930
CESP - Documenti Scrisoare adresată mamei, 1933
CESP - Documenti Verbale di consegna della carta di permanenza, Ponza 1935
CESP - Documenti Ordinanza per l'assegnazione al confino, Ventotene 1940
Interviu acordat lui Enzo Biagi de Pertini, Quel 25 luglio 1943. Pertini, La Stampa, 7 august 1973, reprodus pe site-ul web „CESP - Centro Espositivo Sandro Pertini”. Arhivat din original la 18 mai 2021. Parametru necunoscut |accesso= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor)
Cfr. Telegrama deținuților din Ventotene din 7 august 1943, in Sandro Pertini, Sei condanne, due evasioni, ediție îngrijită de V. Faggi, Milano, Mondadori 1970, p. 211-212, citată pe site-ul web CESP - Centro Espositivo Sandro Pertini

rai.it

raistoria.rai.it

vedi anche Il riformismo di Filippo Turati, in Il tempo e la Storia del 25 maggio 2016 nel sito di RAI Storia

repubblica.it

ricerca.repubblica.it

„Savona-Roma nel nome di Pertini”.

sbn.it

opac.sbn.it

Pertini, Sandro, OPAC SBN, accesat în 22 ianuarie 2023

snaccooperative.org

Sandro Pertini, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017

storiaxxisecolo.it

„Sandro Pertini a Roma nel 1943”. Arhivat din original la 9 aprilie 2022. Accesat în 2 septembrie 2022.

treccani.it

PERTINI, Alessandro, Dizionario Biografico degli Italiani, 2015, accesat în 22 ianuarie 2023

ub.edu

sidbrint.ub.edu

Ernesto Bicutri, născut la Casale Monferrato (AL) la 14 ianuarie 1900, era un militant comunist și luptător antifascist în Spania. Emigrat în Franța în 1929, în urma izbucnirii Războiului Civil Spaniol, s-a înrolat voluntar și combatant în 1937, ca telefonist, în Batalinul al Treilea din Brigada Internațională XII "Garibaldi". Revenit în Franța, a mers apoi să activeze în Germania. În 1941 s-a întors în Italia, a fost arestat și închis la Ventotene, unde a murit la 28 mai 1942 din cauza tubercolozei rău tratate. La Institutul Național pentru Istoria Mișcării de Eliberare a Italiei din Milano este prezent, în fondul „Arhivelor Asociației Italiene pentru Luptătorii Antifasciști Voluntari din Spania”, un fascicul cu numele său, în care se păstrează mai multe efecte personale care i-au aparținut, între care un fragment de act de identitate francez însoțit de o fotografie, datat 8 iulie 1936 (conform paginii Ministerului Bunurilor Culturale și Turismului Arhivat în 22 aprilie 2017, la Wayback Machine.). Cea mai mare parte a informațiilor biografice despre Ernesto Bicutri sunt redate în pagina dedicată lui de site-ul web "SIDBRINT - Memòria Històrica Brigades Internacionals" de la Universitatea din Barcelona (E), care la rândul său reia conținutul volumului: AA. VV., La Spagna nel nostro cuore, 1936-1939: tre anni di storia da non dimenticare, Roma, AICVAS, 1996, p. 607.

universalis.fr

PERTINI SANDRO, Encyclopædia Universalis, accesat în 9 octombrie 2017

web.archive.org

„Il professor Baratono, maestro di socialismo”. 20 ianuarie 1979. Arhivat din original la 18 mai 2021. Accesat în 1 septembrie 2022.
Pertini: ritrovata la tesi di laurea 'La cooperazione' discussa nel 1924 Arhivat în 19 d.Hr., la Wayback Machine., mentelocale
Mario Oppedisano. „copie arhivă”. Arhivat din original la 30 septembrie 2007. Accesat în 8 ianuarie 2024.
„copie arhivă”. Arhivat din original la 17 mai 2021. Accesat în 8 ianuarie 2024.
Il testo della sentenza del cosiddetto "Processo di Savona" Arhivat în 2 d.Hr., la Wayback Machine.
Secondo quanto riferito da Pertini, Saroldi gli fu poi debitore della vita: "Nel 1929 mi denunciò un fascista: Icardio Saroldi. Mi riconobbe per strada, mi fece seguire, arrestare, e fu in quell’occasione che rimasi dentro quindici anni. Tutta la mia giovinezza, cara Oriana. In carcere ci sono andato coi capelli neri e ne sono uscito coi capelli grigi. Ebbene, nel 1945, subito dopo la liberazione di Milano, giunge un corriere politico da Savona e mi dice: «Icardio Saroldi è stato preso e stanno per fucilarlo». «Per quale ragione stanno per fucilarlo?», chiedo. «Perché ti ha denunciato nel 1929», risponde. «Ah, no! Se è per questo, no. Mi oppongo. Sarebbe una vendetta personale e di vendette personali io non ne ho mai volute. Io la lotta l’ho sempre vista nel suo complesso, non come lotta al singolo.» Poi do ordine di liberarlo e, qualche tempo dopo, costui manda sua moglie a ringraziarmi. Esauriti i ringraziamenti, questa moglie mi dice: «Posso chiederle un altro favore?». «Prego, signora, si figuri.» «Ecco, le dispiacerebbe farmi una dichiarazione dove afferma che mio marito non la denunciò?» Mi arrabbiai. Gridai: «No, signora, no, io sono buono ma due volte buono significa imbecille». La mandai via e... poi Saroldi entrò nel Movimento sociale. Mi spiego? Un altro non se la sarebbe presa come me, non si sarebbe meravigliato. Io invece ne soffro e mi irrigidisco..." cfr. Intervista di Sandro Pertini a Oriana Fallaci Arhivat în 7 d.Hr., la Wayback Machine..
„La lettera di Pertini di dissociazione dalla domanda di grazia inviata al presidente del Tribunale” (în italiană). Arhivat din original la |archive-url= necesită |archive-date= (ajutor). Parametru necunoscut |dataarhivei= ignorat (ajutor)
Ernesto Bicutri, născut la Casale Monferrato (AL) la 14 ianuarie 1900, era un militant comunist și luptător antifascist în Spania. Emigrat în Franța în 1929, în urma izbucnirii Războiului Civil Spaniol, s-a înrolat voluntar și combatant în 1937, ca telefonist, în Batalinul al Treilea din Brigada Internațională XII "Garibaldi". Revenit în Franța, a mers apoi să activeze în Germania. În 1941 s-a întors în Italia, a fost arestat și închis la Ventotene, unde a murit la 28 mai 1942 din cauza tubercolozei rău tratate. La Institutul Național pentru Istoria Mișcării de Eliberare a Italiei din Milano este prezent, în fondul „Arhivelor Asociației Italiene pentru Luptătorii Antifasciști Voluntari din Spania”, un fascicul cu numele său, în care se păstrează mai multe efecte personale care i-au aparținut, între care un fragment de act de identitate francez însoțit de o fotografie, datat 8 iulie 1936 (conform paginii Ministerului Bunurilor Culturale și Turismului Arhivat în 22 aprilie 2017, la Wayback Machine.). Cea mai mare parte a informațiilor biografice despre Ernesto Bicutri sunt redate în pagina dedicată lui de site-ul web "SIDBRINT - Memòria Històrica Brigades Internacionals" de la Universitatea din Barcelona (E), care la rândul său reia conținutul volumului: AA. VV., La Spagna nel nostro cuore, 1936-1939: tre anni di storia da non dimenticare, Roma, AICVAS, 1996, p. 607.
La Storia del PSI - Tessere socialiste; vedi anche La tessera PSI del 1938 Arhivat în 24 d.Hr., la Wayback Machine.
Interviu acordat lui Enzo Biagi de Pertini, Quel 25 luglio 1943. Pertini, La Stampa, 7 august 1973, reprodus pe site-ul web „CESP - Centro Espositivo Sandro Pertini”. Arhivat din original la 18 mai 2021. Parametru necunoscut |accesso= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor)
Cfr. Mario Oppedisano, La vita di Sandro Pertini nel sito web del "Centro Culturale Sandro Pertini" di Genova. Dopo un primo contingente di confinati non appartenenti ai partiti della sinistra, l'unico liberato da Ventotene fu proprio Pertini, in quanto, al momento, era l'unico socialista ivi ristretto (ad esempio, Pietro Nenni si trovava al confino nella vicina isola di Ponza) e il provvedimento di scarcerazione del governo Badoglio non comprendeva comunisti e anarchici. Dapprima Pertini rifiutò di lasciare l'isola finché non fossero stati liberati tutti, poi su insistenza di molti compagni del comitato dei confinati che lo invitarono a recarsi a Roma per sollecitare Badoglio per far liberare anche gli altri, si decise a partire.
„Sandro Pertini a Roma nel 1943”. Arhivat din original la 9 aprilie 2022. Accesat în 2 septembrie 2022.

wikidata.org

CONOR[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)