Sandro Pertini (Romanian Wikipedia)

„Pertini e Saragat evadono da Regina Coeli”. Parametru necunoscut |urlarchivio= ignorat (posibil, |archive-url=?) (ajutor); Parametru necunoscut |accesso= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Parametru necunoscut |urlmorto= ignorat (ajutor)

anpi.it

Donne e Uomini della Resistenza, accesat în 22 ianuarie 2023
Cfr. . ISBN 88-86973-75-6. Text "Davide" ignorat (ajutor); Text "Conti (a cura di)" ignorat (ajutor); Text "Le brigate Matteotti a Roma e nel Lazio" ignorat (ajutor); Text "2006" ignorat (ajutor); Text "Edizioni Odradek" ignorat (ajutor); Text "Roma" ignorat (ajutor); Lipsește sau este vid: |title= (ajutor) - Vedi anche Recensione del libro di Avio Clementi Arhivat în 27 d.Hr., la Wayback Machine., in Patria Indipendente, pubblicazione ANPI del 23 marzo 2008, pp. 42-43
Sandro Pertini: sei condanne, due evasioni. p. 350. Parametru necunoscut |dataarchivio= ignorat (posibil, |archive-date=?) (ajutor); Parametru necunoscut |accesso= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Parametru necunoscut |curatore= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |urlmorto= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |urlarchivio= ignorat (posibil, |archive-url=?) (ajutor); Parametru necunoscut |editore= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |città= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |anno= ignorat (ajutor)
Il testo del quotidiano socialista è riportato in: Giuliano Vassalli^⁠(d) e Massimo Severo Giannini^⁠(d), Quando liberammo Pertini e Saragat dal carcere nazista Arhivat în 17 d.Hr., la Wayback Machine., in Patria Indipendente, pubblicazione ANPI del 20 aprile 2008, pp. 44-45

beppeniccolai.org

Cfr. Beppe Niccolai^⁠(d), in Rosso e Nero, in Secolo d'Italia del 20 gennaio 1982

bnf.fr

data.bnf.fr

Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

books.google.com

Raffaele Boianelli (2021), Il giovane Pertini, un eroe italiano: un'odissea senza fine : 1925-1943 (în italiană), Tralerighe libri editore

camera.it

legislature.camera.it

Cfr. intervenția lui Sandro Pertini în dezbaterile din ședința Comisiei I (Afaceri Interne) a Camerei Deputaților din 23 februarie 1955 pe tema propunerii legislative „cu privire la persecutații politici antifasciști sau rasiali și rudelor lor supraviețuitoare”, în „Resoconto stenografico della seduta” (PDF). pp. 404–405.
Cfr. Camera dei Deputati, XIII legislatura, resoconto stenografico della seduta n. 222 del 2 luglio 1997, p. 19230.

storia.camera.it

storia.camera.it, accesat în 9 aprilie 2022

centropertini.org

Mario Oppedisano. „copie arhivă”. Arhivat din original la 30 septembrie 2007. Accesat în 8 ianuarie 2024.
„La lettera di Pertini di dissociazione dalla domanda di grazia inviata al presidente del Tribunale” (în italiană). Arhivat din original la |archive-url= necesită |archive-date= (ajutor). Parametru necunoscut |dataarhivei= ignorat (ajutor)

chiesacattolica.it

beweb.chiesacattolica.it

BeWeB, accesat în 4 august 2020

cnr.it

beniculturali.ilc.cnr.it

Ernesto Bicutri, născut la Casale Monferrato (AL) la 14 ianuarie 1900, era un militant comunist și luptător antifascist în Spania. Emigrat în Franța în 1929, în urma izbucnirii Războiului Civil Spaniol, s-a înrolat voluntar și combatant în 1937, ca telefonist, în Batalinul al Treilea din Brigada Internațională XII "Garibaldi". Revenit în Franța, a mers apoi să activeze în Germania. În 1941 s-a întors în Italia, a fost arestat și închis la Ventotene, unde a murit la 28 mai 1942 din cauza tubercolozei rău tratate. La Institutul Național pentru Istoria Mișcării de Eliberare a Italiei din Milano este prezent, în fondul „Arhivelor Asociației Italiene pentru Luptătorii Antifasciști Voluntari din Spania”, un fascicul cu numele său, în care se păstrează mai multe efecte personale care i-au aparținut, între care un fragment de act de identitate francez însoțit de o fotografie, datat 8 iulie 1936 (conform paginii Ministerului Bunurilor Culturale și Turismului Arhivat în 22 aprilie 2017, la Wayback Machine.). Cea mai mare parte a informațiilor biografice despre Ernesto Bicutri sunt redate în pagina dedicată lui de site-ul web "SIDBRINT - Memòria Històrica Brigades Internacionals" de la Universitatea din Barcelona (E), care la rândul său reia conținutul volumului: AA. VV., La Spagna nel nostro cuore, 1936-1939: tre anni di storia da non dimenticare, Roma, AICVAS, 1996, p. 607.

corriere.it

archiviostorico.corriere.it

difesa.it

Singura sursă care vorbește despre participarea la acțiune a lui Luciano Ficca, fratele Marcellei Ficca^⁠(d) și cumnatul lui Alfredo Monaco^⁠(d), medicul închisorii Regina Coeli^⁠(d), este pagina de pe site-ul web storiaxxisecolo.it dedicată cronologiei Rezistenței romane. După acțiunea de la Regina Coeli^⁠(d), Luciano Ficca a fost capturat de SS și reținut în infama închisoare din via Tasso^⁠(d), unde, la un moment dat, a fost interogat direct de căpitanul Erich Priebke^⁠(d), vicecomandant al cartierului general al Gestapo din Roma. Despre acest interogatoriu și despre rolul lui Priebke în via Tasso, Ficca a dat o declarație de martor la o audiență din 23 mai 1997, în cursul procesului lui Priebke în fața Tribunalului militar^⁠(d) din Roma pentru masacrul de la Fosse Ardeatine^⁠(d), în care și-a amintit că, în timpul interogatoriului, Priebke îl amenințase ținând în mână un bici. Sentința de condamnare în primă instanță emisă la 22 iulie 1997 s-a bazat inclusiv pe mărturia lui.
Cfr. Sentenza del Tribunale territoriale militare di Roma n. 631 del 20 luglio 1948.

domanisocialista.it

La Storia del PSI - Tessere socialiste; vedi anche La tessera PSI del 1938 Arhivat în 24 d.Hr., la Wayback Machine.
Cfr. La storia del PSI - Dal 1926 al 1945 [Istoria PSI - din 1926 până în 1945]

enciclopedia.cat

Alessandro Pertini, Gran Enciclopèdia Catalana

fondazionebrunobuozzi.it

La Storia del PSI - Tessere socialiste; vedi anche La tessera PSI del 1938 Arhivat în 24 d.Hr., la Wayback Machine.

fondazionepertini.it

http://www.fondazionepertini.it/asp/fondazione.asp?IdSez=1&IdSottoSez=45. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
http://www.fondazionepertini.it/asp/fondazione.asp?IdSez=1&IdSottoSez=45. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
Cfr. la replica alla risposta alla sua interrogazione nel sito web della Fondazione Pertini

isrecsavona.it

Textul sentinței așa-numitului „Proces de la Savona” Arhivat în 2 d.Hr., la Wayback Machine.

larchivio.com

Cfr. Adattamento ed elaborazione dall'intervista originale a Matteo Matteotti realizzata nel 1994 dal regista Enzo Cicchino e andata in onda durante una puntata di Mixer^⁠(d).

liceocavour.it

„Marcella Monaco - I protagonisti della Resistenza a Roma”. Parametru necunoscut |urlarchivio= ignorat (posibil, |archive-url=?) (ajutor); Parametru necunoscut |accesso= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Parametru necunoscut |urlmorto= ignorat (ajutor)

mentelocale.it

savona.mentelocale.it

Pertini: ritrovata la tesi di laurea 'La cooperazione' discussa nel 1924 Arhivat în 19 d.Hr., la Wayback Machine., mentelocale

munzinger.de

Sandro Pertini, Munzinger Personen, accesat în 9 octombrie 2017

oriana-fallaci.com

Secondo quanto riferito da Pertini, Saroldi gli fu poi debitore della vita: "Nel 1929 mi denunciò un fascista: Icardio Saroldi. Mi riconobbe per strada, mi fece seguire, arrestare, e fu in quell’occasione che rimasi dentro quindici anni. Tutta la mia giovinezza, cara Oriana. In carcere ci sono andato coi capelli neri e ne sono uscito coi capelli grigi. Ebbene, nel 1945, subito dopo la liberazione di Milano, giunge un corriere politico da Savona e mi dice: «Icardio Saroldi è stato preso e stanno per fucilarlo». «Per quale ragione stanno per fucilarlo?», chiedo. «Perché ti ha denunciato nel 1929», risponde. «Ah, no! Se è per questo, no. Mi oppongo. Sarebbe una vendetta personale e di vendette personali io non ne ho mai volute. Io la lotta l’ho sempre vista nel suo complesso, non come lotta al singolo.» Poi do ordine di liberarlo e, qualche tempo dopo, costui manda sua moglie a ringraziarmi. Esauriti i ringraziamenti, questa moglie mi dice: «Posso chiederle un altro favore?». «Prego, signora, si figuri.» «Ecco, le dispiacerebbe farmi una dichiarazione dove afferma che mio marito non la denunciò?» Mi arrabbiai. Gridai: «No, signora, no, io sono buono ma due volte buono significa imbecille». La mandai via e... poi Saroldi entrò nel Movimento sociale. Mi spiego? Un altro non se la sarebbe presa come me, non si sarebbe meravigliato. Io invece ne soffro e mi irrigidisco..." cfr. Intervista di Sandro Pertini a Oriana Fallaci Arhivat în 7 d.Hr., la Wayback Machine..
Interviul acordat de Petrini Orianei Fallaci, publicat pe L'Europeo^⁠(d), 27 decembrie 1973, preluat de site-ul web Oriana-Fallaci.com Arhivat în 7 iulie 2016, la Wayback Machine.

ossimoro.it

„copie arhivă”. Arhivat din original la 17 mai 2021. Accesat în 8 ianuarie 2024.

pertini.it

CESP - Video Intervista
„Il professor Baratono, maestro di socialismo”. 20 ianuarie 1979. Arhivat din original la 18 mai 2021. Accesat în 1 septembrie 2022.
CESP - Video Intervista
http://www.pertini.it/bio_04.htm. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
http://www.pertini.it/cesp/doc_08.htm. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
„Fra i "neri" in cravatta rossa” [Printre «negri» în cravată roșie]. Articolo riportato nel sito web del CESP - Centro Espositivo "Sandro Pertini" di Firenze.
http://www.pertini.it/cesp/doc_10.htm. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
CESP - Documenti Proposta di confino della Prefettura di Savona (25 novembre 1926) e ordinanza del 4/12/1926
„La sentenza del Tribunale Speciale per la Difesa dello Stato” [Sentința Tribunalului Special pentru Apărarea Statului]. CESP – Documenti (în italiană). Arhivat din original la 18 maggio 2021. Accesat în 2 septembrie 2022. Verificați datele pentru: |archive-date= (ajutor)
„Verbale dell'interrogatorio di Sandro Pertini” [Proces verbal al interogatoriului lui Sandro Pertini]. CESP. 14 aprilie 1929. Arhivat din original la 2021-05-18. Accesat în 2 settembre 2022. Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
. 14 aprile 1929 http://www.pertini.it/cesp/doc_19.htm. Verificați datele pentru: |date= (ajutor); Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
Intervista a Pertini del 17 marzo 1983, riportato da http://www.pertini.it/cesp/doc_18.htm. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
CESP - Documenti Lettera di Togliatti a Turati, 30 ottobre 1930
CESP - Documenti Scrisoare adresată mamei, 1933
CESP - Documenti Verbale di consegna della carta di permanenza, Ponza 1935
CESP - Documenti Ordinanza per l'assegnazione al confino, Ventotene 1940
Cfr. Telegrama deținuților din Ventotene din 7 august 1943, in Sandro Pertini, Sei condanne, due evasioni, ediție îngrijită de V. Faggi, Milano, Mondadori 1970, p. 211-212, citată pe site-ul web CESP - Centro Espositivo Sandro Pertini
Interviu acordat lui Enzo Biagi^⁠(d) de Pertini, Quel 25 luglio 1943. Pertini, La Stampa^⁠(d), 7 august 1973, reprodus pe site-ul web „CESP - Centro Espositivo Sandro Pertini”. Arhivat din original la 18 mai 2021. Parametru necunoscut |accesso= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor)
Video-intervista nel sito web del Centro Espositivo "Sandro Pertini".

rai.it

raistoria.rai.it

Vezi și „Il riformismo di Filippo Turati” [„Reformismul lui Filippo Turati”], în Il tempo e la Storia [Timpul și istoria] din 25 mai 2016 pe site-ul RAI Storia

repubblica.it

ricerca.repubblica.it

„Savona-Roma nel nome di Pertini”.

sbn.it

opac.sbn.it

Pertini, Sandro, OPAC SBN, accesat în 22 ianuarie 2023

snaccooperative.org

Sandro Pertini, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017

storiaxxisecolo.it

Singura sursă care vorbește despre participarea la acțiune a lui Luciano Ficca, fratele Marcellei Ficca^⁠(d) și cumnatul lui Alfredo Monaco^⁠(d), medicul închisorii Regina Coeli^⁠(d), este pagina de pe site-ul web storiaxxisecolo.it dedicată cronologiei Rezistenței romane. După acțiunea de la Regina Coeli^⁠(d), Luciano Ficca a fost capturat de SS și reținut în infama închisoare din via Tasso^⁠(d), unde, la un moment dat, a fost interogat direct de căpitanul Erich Priebke^⁠(d), vicecomandant al cartierului general al Gestapo din Roma. Despre acest interogatoriu și despre rolul lui Priebke în via Tasso, Ficca a dat o declarație de martor la o audiență din 23 mai 1997, în cursul procesului lui Priebke în fața Tribunalului militar^⁠(d) din Roma pentru masacrul de la Fosse Ardeatine^⁠(d), în care și-a amintit că, în timpul interogatoriului, Priebke îl amenințase ținând în mână un bici. Sentința de condamnare în primă instanță emisă la 22 iulie 1997 s-a bazat inclusiv pe mărturia lui.
„Sandro Pertini a Roma nel 1943”. Arhivat din original la 9 aprilie 2022. Accesat în 2 septembrie 2022.

treccani.it

PERTINI, Alessandro, Dizionario Biografico degli Italiani, 2015, accesat în 22 ianuarie 2023
Cfr. Luigi Cortesi^⁠(d), voce Bonomi, Ivanoe, in Dizionario Biografico degli Italiani^⁠(d), Treccani, vol. 12, 1971.

ub.edu

sidbrint.ub.edu

Ernesto Bicutri, născut la Casale Monferrato (AL) la 14 ianuarie 1900, era un militant comunist și luptător antifascist în Spania. Emigrat în Franța în 1929, în urma izbucnirii Războiului Civil Spaniol, s-a înrolat voluntar și combatant în 1937, ca telefonist, în Batalinul al Treilea din Brigada Internațională XII "Garibaldi". Revenit în Franța, a mers apoi să activeze în Germania. În 1941 s-a întors în Italia, a fost arestat și închis la Ventotene, unde a murit la 28 mai 1942 din cauza tubercolozei rău tratate. La Institutul Național pentru Istoria Mișcării de Eliberare a Italiei din Milano este prezent, în fondul „Arhivelor Asociației Italiene pentru Luptătorii Antifasciști Voluntari din Spania”, un fascicul cu numele său, în care se păstrează mai multe efecte personale care i-au aparținut, între care un fragment de act de identitate francez însoțit de o fotografie, datat 8 iulie 1936 (conform paginii Ministerului Bunurilor Culturale și Turismului Arhivat în 22 aprilie 2017, la Wayback Machine.). Cea mai mare parte a informațiilor biografice despre Ernesto Bicutri sunt redate în pagina dedicată lui de site-ul web "SIDBRINT - Memòria Històrica Brigades Internacionals" de la Universitatea din Barcelona (E), care la rândul său reia conținutul volumului: AA. VV., La Spagna nel nostro cuore, 1936-1939: tre anni di storia da non dimenticare, Roma, AICVAS, 1996, p. 607.

universalis.fr

PERTINI SANDRO, Encyclopædia Universalis, accesat în 9 octombrie 2017

web.archive.org

„Il professor Baratono, maestro di socialismo”. 20 ianuarie 1979. Arhivat din original la 18 mai 2021. Accesat în 1 septembrie 2022.
Pertini: ritrovata la tesi di laurea 'La cooperazione' discussa nel 1924 Arhivat în 19 d.Hr., la Wayback Machine., mentelocale
Mario Oppedisano. „copie arhivă”. Arhivat din original la 30 septembrie 2007. Accesat în 8 ianuarie 2024.
„copie arhivă”. Arhivat din original la 17 mai 2021. Accesat în 8 ianuarie 2024.
Textul sentinței așa-numitului „Proces de la Savona” Arhivat în 2 d.Hr., la Wayback Machine.
„La sentenza del Tribunale Speciale per la Difesa dello Stato” [Sentința Tribunalului Special pentru Apărarea Statului]. CESP – Documenti (în italiană). Arhivat din original la 18 maggio 2021. Accesat în 2 septembrie 2022. Verificați datele pentru: |archive-date= (ajutor)
„Verbale dell'interrogatorio di Sandro Pertini” [Proces verbal al interogatoriului lui Sandro Pertini]. CESP. 14 aprilie 1929. Arhivat din original la 2021-05-18. Accesat în 2 settembre 2022. Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
Secondo quanto riferito da Pertini, Saroldi gli fu poi debitore della vita: "Nel 1929 mi denunciò un fascista: Icardio Saroldi. Mi riconobbe per strada, mi fece seguire, arrestare, e fu in quell’occasione che rimasi dentro quindici anni. Tutta la mia giovinezza, cara Oriana. In carcere ci sono andato coi capelli neri e ne sono uscito coi capelli grigi. Ebbene, nel 1945, subito dopo la liberazione di Milano, giunge un corriere politico da Savona e mi dice: «Icardio Saroldi è stato preso e stanno per fucilarlo». «Per quale ragione stanno per fucilarlo?», chiedo. «Perché ti ha denunciato nel 1929», risponde. «Ah, no! Se è per questo, no. Mi oppongo. Sarebbe una vendetta personale e di vendette personali io non ne ho mai volute. Io la lotta l’ho sempre vista nel suo complesso, non come lotta al singolo.» Poi do ordine di liberarlo e, qualche tempo dopo, costui manda sua moglie a ringraziarmi. Esauriti i ringraziamenti, questa moglie mi dice: «Posso chiederle un altro favore?». «Prego, signora, si figuri.» «Ecco, le dispiacerebbe farmi una dichiarazione dove afferma che mio marito non la denunciò?» Mi arrabbiai. Gridai: «No, signora, no, io sono buono ma due volte buono significa imbecille». La mandai via e... poi Saroldi entrò nel Movimento sociale. Mi spiego? Un altro non se la sarebbe presa come me, non si sarebbe meravigliato. Io invece ne soffro e mi irrigidisco..." cfr. Intervista di Sandro Pertini a Oriana Fallaci Arhivat în 7 d.Hr., la Wayback Machine..
„La lettera di Pertini di dissociazione dalla domanda di grazia inviata al presidente del Tribunale” (în italiană). Arhivat din original la |archive-url= necesită |archive-date= (ajutor). Parametru necunoscut |dataarhivei= ignorat (ajutor)
Ernesto Bicutri, născut la Casale Monferrato (AL) la 14 ianuarie 1900, era un militant comunist și luptător antifascist în Spania. Emigrat în Franța în 1929, în urma izbucnirii Războiului Civil Spaniol, s-a înrolat voluntar și combatant în 1937, ca telefonist, în Batalinul al Treilea din Brigada Internațională XII "Garibaldi". Revenit în Franța, a mers apoi să activeze în Germania. În 1941 s-a întors în Italia, a fost arestat și închis la Ventotene, unde a murit la 28 mai 1942 din cauza tubercolozei rău tratate. La Institutul Național pentru Istoria Mișcării de Eliberare a Italiei din Milano este prezent, în fondul „Arhivelor Asociației Italiene pentru Luptătorii Antifasciști Voluntari din Spania”, un fascicul cu numele său, în care se păstrează mai multe efecte personale care i-au aparținut, între care un fragment de act de identitate francez însoțit de o fotografie, datat 8 iulie 1936 (conform paginii Ministerului Bunurilor Culturale și Turismului Arhivat în 22 aprilie 2017, la Wayback Machine.). Cea mai mare parte a informațiilor biografice despre Ernesto Bicutri sunt redate în pagina dedicată lui de site-ul web "SIDBRINT - Memòria Històrica Brigades Internacionals" de la Universitatea din Barcelona (E), care la rândul său reia conținutul volumului: AA. VV., La Spagna nel nostro cuore, 1936-1939: tre anni di storia da non dimenticare, Roma, AICVAS, 1996, p. 607.
La Storia del PSI - Tessere socialiste; vedi anche La tessera PSI del 1938 Arhivat în 24 d.Hr., la Wayback Machine.
Cfr. Mario Oppedisano, La vita di Sandro Pertini pe site-ul al „Centrului Cultural Sandro Pertini” din Genova. După un prim contingent de deținuți care nu aparțineau partidelor de stânga, singurul eliberat de la Ventotene a fost chiar Pertini, care era la vremea aceea singurul socialist^⁠(d) deținut acolo (de exemplu, Pietro Nenni se afla închis în apropiere pe Isola di Ponza^⁠(d)) și ordinul de eliberare al guvernului Badoglio^⁠(d) nu îi cuprindea pe comuniști și pe anarhiști. La început, Petrini a refuzat să plece de pe insulă înainte să fie eliberați toți, apoi, la insistențele multor tovarăși de închisoare care l-au rugat să meargă la Roma să-i ceară lui Badoglio personal eliberarea celorlalți, a acceptat să plece.
Interviu acordat lui Enzo Biagi^⁠(d) de Pertini, Quel 25 luglio 1943. Pertini, La Stampa^⁠(d), 7 august 1973, reprodus pe site-ul web „CESP - Centro Espositivo Sandro Pertini”. Arhivat din original la 18 mai 2021. Parametru necunoscut |accesso= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor)
„Sandro Pertini a Roma nel 1943”. Arhivat din original la 9 aprilie 2022. Accesat în 2 septembrie 2022.
Cfr. . ISBN 88-86973-75-6. Text "Davide" ignorat (ajutor); Text "Conti (a cura di)" ignorat (ajutor); Text "Le brigate Matteotti a Roma e nel Lazio" ignorat (ajutor); Text "2006" ignorat (ajutor); Text "Edizioni Odradek" ignorat (ajutor); Text "Roma" ignorat (ajutor); Lipsește sau este vid: |title= (ajutor) - Vedi anche Recensione del libro di Avio Clementi Arhivat în 27 d.Hr., la Wayback Machine., in Patria Indipendente, pubblicazione ANPI del 23 marzo 2008, pp. 42-43
Interviul acordat de Petrini Orianei Fallaci, publicat pe L'Europeo^⁠(d), 27 decembrie 1973, preluat de site-ul web Oriana-Fallaci.com Arhivat în 7 iulie 2016, la Wayback Machine.
Il testo del quotidiano socialista è riportato in: Giuliano Vassalli^⁠(d) e Massimo Severo Giannini^⁠(d), Quando liberammo Pertini e Saragat dal carcere nazista Arhivat în 17 d.Hr., la Wayback Machine., in Patria Indipendente, pubblicazione ANPI del 20 aprile 2008, pp. 44-45

wikidata.org

Singura sursă care vorbește despre participarea la acțiune a lui Luciano Ficca, fratele Marcellei Ficca^⁠(d) și cumnatul lui Alfredo Monaco^⁠(d), medicul închisorii Regina Coeli^⁠(d), este pagina de pe site-ul web storiaxxisecolo.it dedicată cronologiei Rezistenței romane. După acțiunea de la Regina Coeli^⁠(d), Luciano Ficca a fost capturat de SS și reținut în infama închisoare din via Tasso^⁠(d), unde, la un moment dat, a fost interogat direct de căpitanul Erich Priebke^⁠(d), vicecomandant al cartierului general al Gestapo din Roma. Despre acest interogatoriu și despre rolul lui Priebke în via Tasso, Ficca a dat o declarație de martor la o audiență din 23 mai 1997, în cursul procesului lui Priebke în fața Tribunalului militar^⁠(d) din Roma pentru masacrul de la Fosse Ardeatine^⁠(d), în care și-a amintit că, în timpul interogatoriului, Priebke îl amenințase ținând în mână un bici. Sentința de condamnare în primă instanță emisă la 22 iulie 1997 s-a bazat inclusiv pe mărturia lui.
CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
Aldo Mola^⁠(d), Storia della massoneria italiana dalle origini ai nostri giorni [Istoria masoneriei italiene de la origini până în zilele noastre], Bompiani, Milano, 1992, pp. 782-783.
care se dusese la Pisa să asiste la un meci de fotbal între echipa locală și Savonese. Cfr. declarația Directorului Centrului Pertini din Florența relatată în documentarul I grandi dimenticati. Il carcere di Santo Stefano, în regia lui Matteo Bruno, transmis de Rai Storia^⁠(d) pe 25.06.2019.
La momentul intrării în închisoare, în celula nr. 56, gardianul care l-a însoțit i-a comunicat că celula care îi fusese alocată era cea în care fusese închis patriotul risorgimentist Luigi Settembrini^⁠(d), din care cauză Pertini, cum avea să povestească, a gustat pereții celulei pentru a se conecta cu spiritul marelui intelectual italian care trăise acolo. Cf. declarația directorului Centrului Pertini din Florența consemnată în documentariul I grandi dimenticati. Il carcere di Santo Stefano („Marii uitați. Închisoarea din Santo Stefano”), în regia lui Matteo Bruno, difuzat de Rai Storia^⁠(d) la 25 iunie 2019.
„Zi de zi sunt martor la degradarea progresivă a stării disperate de sănătate a lui Ernesto Bicutri, în permananță sub coșmarul că îl va lovi o nouă criză hemoptoică mai fatală decât cele cinci dinainte, în care de fiecare dată l-am văzut sângerând atât de mult că a umplut scuipătoare întregi. Soarta tristă și nedreaptă a tovarășului meu drag mă tulbură profund și îmi întunecă sufletul, pentru că cred că dacă ar fi îndepărtat imediat de această climă blestemată, care, după cum spune sanitarul coloniei, este cauza principală a actualei stări foarte grave a lui Bicutri, și dacă atunci, s-ar recupera într-un sanatoriu unde ar avea la dispoziție tratamente radicale, s-ar putea însănătoși și astăzi nu s-ar mai găsi într-o stare atât de disperată. Dar, închis aici, pe această insulă, privat de tot ce este strict indispensabil (cum ar fi gheața, alimente speciale, medicamente speciale etc.) și de un sanitar care să poată interveni serios pentru a opri crizele hemotoice, Bicutri nu are nicio speranță de salvare; și noi trebuie să asistăm la sfârșitul lui prematur cu sufletul chinuit și indignat fără a-i putea oferi tovarășului nostru un ajutor cât de cât util. Este o viață de omi care se stinge, și care ar putea fi salvată. În aceasta se află motivul temerilor și indignării noastre. Și fiecare din cei dintre noi care suferă de tuberculoză are motive să creadă că îl așteaptă aceeași soartă tristă, căreia astăzi îi cade victimă Ernesto Bicutri, dacă va continua să fie lăsat pe această insulă, unde nu se poate aplica niciun tratament antituberculos, și a cărei climă nu poate decât să fie decât cea mai rea pentru cei bolnavi în piept, cupă cum a afirmat de mai multe ori sanitarul coloniei și sanitarii care au venit de la Napoli, Gaeta și Littoria pentru consultarea specială a deținuților tuberculoși. Este nevoie, prin urmare, ca acest minister să înțeleagă că deținuții tuberculoși nu pot rămâne la Ventotene, decât dacă vrea să-i vadă cum, unul după altul, se îndreaptă, ca Ernesto Bicutri, spre un sfârșit prematur. Ar fi, astfel, logic și omenesc să fie vindecați deținuții tuberculoși, în regim deschis, în sanatoriu, și ca alții să fie încarcerați într-o altă localitate de pe continent care, prin clima, prin resursele alimentare disponibile local, și prin posibilitățile de îngrijire sanitară, ar fi mai adecvată. Dacă, însă, acest minister va continua să considere, din orice motiv, că nu are căderea să facă ca deținuții tuberculoși să aibă tratamentele de care au nevoie, trebuie trasă cea mai logică și mai dreaptă consecință, anume ca deținuții tuberculoși să fie eliberați, și avertizați, mai ales că, conform regulamentului P.S. persoanele afectate de tuberculoză pulmonară, fiind bolnavi specifici, nu trebuie nici reținuți în arestul poliției^⁠(d). Astfel, deținuții tuberculoși, întorși la familiile lor, ar avea în sfârșit asistența și tratamentele de care au atâta nevoie, și pe care nu le pot obține rămânând încarcerați. Cu respect.” Scrisoare a lui Pertini din Ventotene adresată Ministerului de Interne, secțiunea deținuți politici (3 mai 1942), extrasă din: Sandro Pertini, "Sei condanne, due evasioni", Mondadori
Cfr. Mario Oppedisano, La vita di Sandro Pertini pe site-ul al „Centrului Cultural Sandro Pertini” din Genova. După un prim contingent de deținuți care nu aparțineau partidelor de stânga, singurul eliberat de la Ventotene a fost chiar Pertini, care era la vremea aceea singurul socialist^⁠(d) deținut acolo (de exemplu, Pietro Nenni se afla închis în apropiere pe Isola di Ponza^⁠(d)) și ordinul de eliberare al guvernului Badoglio^⁠(d) nu îi cuprindea pe comuniști și pe anarhiști. La început, Petrini a refuzat să plece de pe insulă înainte să fie eliberați toți, apoi, la insistențele multor tovarăși de închisoare care l-au rugat să meargă la Roma să-i ceară lui Badoglio personal eliberarea celorlalți, a acceptat să plece.
Interviu acordat lui Enzo Biagi^⁠(d) de Pertini, Quel 25 luglio 1943. Pertini, La Stampa^⁠(d), 7 august 1973, reprodus pe site-ul web „CESP - Centro Espositivo Sandro Pertini”. Arhivat din original la 18 mai 2021. Parametru necunoscut |accesso= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor)
Trucidato dai nazisti a La Storta^⁠(d) il 4 giugno 1944
Interviul acordat de Petrini Orianei Fallaci, publicat pe L'Europeo^⁠(d), 27 decembrie 1973, preluat de site-ul web Oriana-Fallaci.com Arhivat în 7 iulie 2016, la Wayback Machine.
Il testo del quotidiano socialista è riportato in: Giuliano Vassalli^⁠(d) e Massimo Severo Giannini^⁠(d), Quando liberammo Pertini e Saragat dal carcere nazista Arhivat în 17 d.Hr., la Wayback Machine., in Patria Indipendente, pubblicazione ANPI del 20 aprile 2008, pp. 44-45
La lettera di Giorgio Amendola^⁠(d) è riportata in Luigi Longo, I centri dirigenti del PCI nella Resistenza, 1973, Editori Riuniti, Roma, pp. 349-350.
Cfr. Giorgio Amendola^⁠(d), Lettere a Milano. Ricordi e documenti 1939-1945, 1973, Editori Riuniti, Roma, p. 290
Cfr. Franco Calamandrei^⁠(d), La vita indivisibile. Diario 1941-1947, 1984, Editori Riuniti, Roma, pp. 155-156 (22 marzo)
Cfr. Carla Capponi^⁠(d), Con cuore di donna. Il Ventennio, la Resistenza a Roma, via Rasella: i ricordi di una protagonista, 2009, Il Saggiatore, Milano, ISBN 88-565-0124-4, pp. 226-227.
Cfr. Luigi Cortesi^⁠(d), voce Bonomi, Ivanoe, in Dizionario Biografico degli Italiani^⁠(d), Treccani, vol. 12, 1971.
Cfr. Adattamento ed elaborazione dall'intervista originale a Matteo Matteotti realizzata nel 1994 dal regista Enzo Cicchino e andata in onda durante una puntata di Mixer^⁠(d).
Cfr. Gianni Bisiach^⁠(d), Pertini racconta. Gli anni 1915-1945, Milano, Mondadori, 1983, pp. 130-131. Il testo è la trascrizione di un filmato tratto dalla rubrica televisiva di Gianni Bisiach Testimoni oculari, puntata 4 di 6 «La battaglia di Roma», trasmessa per la prima volta nel 1978 sulla Rete 2. Le interviste ivi contenute sono poi state inserite nel documentario «La battaglia di Roma» della serie Grandi battaglie, sempre a cura di Gianni Bisiach, andato in onda nel 1994 su Rai Uno.
Carlo Galante Garrone^⁠(d), Via Rasella davanti ai giudici, in AA. VV., Priebke e il massacro delle Ardeatine, supplemento a "L'Unità", agosto 1996.
Cfr. Beppe Niccolai^⁠(d), in Rosso e Nero, in Secolo d'Italia del 20 gennaio 1982
Giorgio Amendola^⁠(d), scrisoare din Milano, op. cit., p. 309, reprodusă în Gabriele Mammarella, Bruno Buozzi 1881-1944. Una storia operaia di lotte, conquiste e sacrifici [Bruno Buozzi 1881-1944. O poveste de lupte, cuceriri și sacrificii], 2014, Ediesse, p. 326.