„Așa și neamul acésta, de carele scriem, al țărâlor acestora, numele vechiŭ și mai direptŭ ieste rumân, adecă râmlean, de la Roma. Acest nume de la discălicatul lor de Traian, și cât au trăit (....) tot acest nume au ținut și țin până astăzi și încă mai bine munténii decât moldovénii, că ei și acum zic și scriu țara sa rumânească, ca și românii cei din Ardeal. (...) Și așa ieste acestor țări și țărâi noastre, Moldovei și Țărâi Muntenești numele cel direptŭ de moșie, ieste rumân, cum să răspundŭ și acum toți acéia din Țările Ungurești lăcuitori și munténii țara lor și scriu și răspundŭ cu graiul: Țara Românească”, scria Miron Costin în De neamul moldovenilor; în 1532, Francesco della Valle, însoțindu-l pe guvernatorul Aloisio Gritti în Ardeal, Moldova și Muntenia nota că „...in la lingua valacca, dicono a questo in questo modo: Sti Rominest ? (Știi tu Românește ?) che vol dire: Sai tu Romano ?” (în Cl. Isopescu, Notizie intorno ai romeni nella letteratura geografica italiana del Cinquecento, XVI, 1929, p. 1- 90); Ferrante Capeci a scris în 1584 că „Anzi essi si chiamano romanesci, e vogliono molti che erano mandati quì quei che erano dannati a cavar metalli...” (în Maria Holban, Călători străini despre Țările Române, vol. III, p. 99); Pierre Lescalopier scria în 1574 că „Tout ce pays la Wallachie et Moldavie et la plus part de la Transilvanie a esté peuplé des colonies romaines du temps de Trajan l’empereur… Ceux du pays se disent vrais successeurs des Romains et nomment leur parler romanechte, c'est-à-dire romain” (fol 48 în Paul Cernovodeanu, Studii și materiale de istorie medievală, IV, 1960, p. 444)
