YHWH (Romanian Wikipedia)
Analysis of information sources in references of the Wikipedia article "YHWH" in Romanian language version.
Last modified:
Ref.Un. Ref.Website
Global rank
Romanian rank
3rd place
8th place
low place
133rd place
1,262nd place
1,031st place
888th place
727th place
1st place
1st place
4th place
9th place
609th place
688th place
669th place
380th place
low place
low place
1,483rd place
2,161st place
530th place
388th place
1,512th place
268th place
159th place
233rd place
low place
7,542nd place
103rd place
490th place
low place
7,590th place
low place
low place
6th place
19th place
6,759th place
8,733rd place
low place
low place
low place
low place
amazon.com (Global: 159th place; Romanian: 233rd place)
- Finkelstein, Israel; Silberman, Neil Asher () [2001]. „9. The Transformation of Judah (c. 930-705 BCE)”. The Bible Unearthed. Archaeology's New Vision of Ancient Israel and The Origin of Its Sacred Texts (în engleză) (ed. First Touchstone Edition 2002). New York: Touchstone. p. 234. ISBN 978-0-684-86913-1.
The idolatry of the people of Judah was not a departure from their earlier monotheism. It was, instead, the way the people of Judah had worshiped for hundreds of years.
archive.org (Global: 6th place; Romanian: 19th place)
- Coogan, Michael (). God and Sex: What the Bible Really Says
(ed. 1st). New York, Boston: Twelve. Hachette Book Group. p. 172. ISBN 978-0-446-54525-9. OCLC 505927356. Accesat în .
bbc.co.uk (Global: 11th place; Romanian: 25th place)
- „BBC Two - Bible's Buried Secrets, Did God Have a Wife?”. BBC. . Accesat în .
Between the 10th century and the beginning of their exile in 586 there was polytheism as normal religion all throughout Israel; only afterwards things begin to change and very slowly they begin to change. I would say it is only correct for the last centuries, maybe only from the period of the Maccabees, that means the second century BC, so in the time of Jesus of Nazareth it is true, but for the time before it, it is not true.
biblegateway.com (Global: 888th place; Romanian: 727th place)
- 1 Imparati cap. 18, Ieremia cap. 2; Othmar Keel, Christoph Uehlinger, Gods, Goddesses, and Images of God in Ancient Israel, Fortress Press (1998); Mark S. Smith, The Origins of Biblical Monotheism: Israel’s Polytheistic Background and the Ugaritic Texts, Oxford University Press (2001)
- "IV - Gândirea religioasă occidentală: Nu există o unică viziune biblică despre moarte. Această lipsă a unei unice percepții scripturale despre moarte cu greu poate fi considerată surprinzătoare, dat fiind faptul că Biblia este scriere sfântă pentru trei religii globale și că al ei conținut a fost scris și redactat de-a lungul unei perioade de o mie de ani sau mai mult. Dar istoria dezvoltării religioase și literare pe care ne-o dezvăluie Biblia ne permite un fel de "arheologie" a gândirii biblice despre moarte. Deși în mod cert o simplificare grosieră, relatarea următoare privitoare la evoluția percepțiilor Bibliei despre moarte poate fi urmărită înspre trecut prin ramificațiile lor aleatorii și înspre contemporaneitate prin convergențele lor studiate. Exprimată de maniera cea mai simplă posibil, un antic zeu de deșert numit Iahve a ajuns să fie considerat nu numai zeul național al unei nații sfinte, ci și ca unicul Dumnezeu al universului. Aceste schimbări în percepția biblică despre Dumnezeu vor avea importante consecințe și erau însoțite de schimbări remarcabile în percepțiile biblice în ce privește moartea, începându-se cu respingerea și terminându-se cu acceptarea ideii de existență individuală post-mortem. Biblia ebraică: Religia evreiască a apărut din politeismele tribale ale Mesopotamiei antice. Numai treptat au reușit protagoniștii iahvismului să impună zeitatea lor ca dumnezeu național al diverselor triburi semite, care au fost finalmente contopite în ultima jumătate a celui de-al doilea mileniu înaintea erei noastre, pentru a deveni poporul cunoscut drept isrealit. O armă cheie în lupta lor pentru impunerea supremației lui Iahve a fost suprimarea credințelor și practicilor prevalente legate de moarte. Cultura mesopotamiană articulase două concepții extrem de diferite despre moarte, păstrând noțiuni primitive despre viață după moarte ca o continuare a vieții înainte de moarte. Pe de-o parte, cultele mortuare afirmau posibilitatea vieții după moarte pentru cei puternici și privilegiați, care cereau închinăciune și loialitate din partea celor vii. Pe de altă parte, existența după moarte era limitată la o lume subpământeană îngrozitoare unde morții erau învăluiți în întuneric și trăiau mâncând humă. În ambele cazuri, lumea morților era sub controlul zeilor lumii subpământene. Din acest motiv, campionii iahvismului denunțau credințele și practicile politeiste, atât cele ale cultelor mortuare cât și cele ale "casei pulberii". Contra cultelor mortuare, iahviștii prezentau o imagine despre natura umană și destin care subminau toate tendințele de închinare la strămoși ca și necromanția. În mitul iahvist al Creației, perechea protoumană fusese creată din pământ și era destinată să revină în pământ (Gen. Geneza 3:19). Ființele umane erau în această concepție corpuri materiale animate de o forță vitală (nefeș sau ruach) care sălășuia în suflu sau sânge. Moartea survenea atunci când forța vitală părăsea trupul și se întorcea la Iahve. Astfel, toți oamenii erau destinați unei soarte comune - stăpâni sau sclavi, bogați sau săraci, buni sau răi - toți coborau după moarte sub pământ într-un loc al morților numit "Șe'ol", unde continau o existență mohorâtă, dar numai pentru o scurtă perioadă de timp. Acest regat al morților era descris în diferite moduri drept o groapă îngrozitoare și întunecoasă sau ca un oraș înconjurat de ziduri și acoperit de pulbere. Deși asemănătoare cu lumea subpământeană a mesopotamienilor, noțiunea iahvistă de Șe'ol excludea orice divinitate care să stăpânească regiunea infernală. Nici un zeu al lumii subpământești, nici măcar Iahve însuși, nu era implicat în existența locuitorilor Șe'olului. Iahve domnea ca zeitate supremă peste comunitatea celor în viață, administrând pedepse și recompense numai în viața prezentă. Cu alte cuvinte, mortalitatea era acceptată ca un fapt al vieții. Moartea prematură sau violentă era temută și percepută a fi un imens rău cu rol de pedeapsă pentru păcate. Ca atare, moartea timpurie sau atroce erau sub controlul lui Iahve (Isa. Isaia 45:7). Însă moartea la capătul unei lungi și fericite vieți era acceptată, dacă nu dorită (Gen. Geneza 25:8; Job 5:26). Ce conta finalmente erau acele lucruri care supraviețuiau individului muritor: o bună reputație, descendenți de sex masculin, țara promisă și Dumnezeul Israelului (Ps. 90)." eng eng eng
bookreviews.org (Global: low place; Romanian: 7,542nd place)
- William G. Dever, "Did God Have a Wife?" (Eerdmans, ISBN 0-8028-2852-3,2005) - see reviews of this book by Patrick D. Miller Arhivat în , la Wayback Machine., Yairah Amit Arhivat în , la Wayback Machine..
books.google.com (Global: 3rd place; Romanian: 8th place)
- Anderson, James S. (). Monotheism and Yahweh's Appropriation of Baal. Bloomsbury Publishing. p. 77. ISBN 978-0-567-66396-2.
- Woodward, Kenneth L. (). The Book of Miracles: The Meaning of the Miracle Stories in Christianity, Judaism, Buddhism, Hinduism and Islam. Simon and Schuster. p. 44. ISBN 978-0-7432-0029-5. Accesat în .
- Armstrong, Karen (). The Case for God: What religion really means. Random House. p. 46. ISBN 978-1-4090-5833-5. Accesat în .
- Trakatellis, Demetrios; Demetrios (Archbishop of America) (). The Transcendent God of Eugnostos: An Exegetical Contribution to the Study of the Gnostic Texts of Nag Hammadi with a Retroversion of the Lost Original Greek Text of Eugnostos the Blessed. Holy Cross Orthodox Press. pp. 43, 61. ISBN 978-0-917651-87-8. Accesat în .
- Popescu, Alexandru (). „7. Sensing the Mystery”. Petre Țuțea: Between Sacrifice and Suicide. Routledge. ISBN 978-1-351-91159-7. Accesat în .
- Edwards, Mark; Pallis, Dimitrios; Steiris, Georgios (). The Oxford Handbook of Dionysius the Areopagite. Oxford University Press. p. 69. ISBN 978-0-19-253879-6. Accesat în .
- Toorn, Karel van der; Becking, Bob; Horst, Pieter Willem van der (). „Dictionary of Deities and Demons in the Bible”. Wm. B. Eerdmans Publishing – via Google Books.
- Nu e o opinie prea nouă, cf. Toynbee, Arnold; Royal Institute of International Affairs (). A Study of History. 12. Oxford University Press, H. Milford. p. 425. și Hermann Gunkel în 1901, conform Lyons, William John (). Canon and Exegesis: Canonical Praxis and the Sodom Narrative. A&C Black. p. 140. ISBN 978-0-567-40343-8.
Because of his view of the history of religions as an evolutionary process, the latter is his preferred option. Polytheism is seen as older than monotheism and so as the more likely background for the original version of the legend, the visit of three gods to test an individual who proves through his hospitality his worthiness to be given the gift of a son.
- Barton, John (). The Theology of the Book of Amos. Old Testament Theology. Cambridge University Press. p. 56. ISBN 978-1-107-37715-8. Accesat în .
There can be little doubt that polytheism was the normal religion of Israel in practice. [...] On popular religion in Israel see Francesca Stavrakopoulou , "'Popular' Religion and 'Official' Religion: Practice, Perception, Portrayal," in Religious Diversity in Ancient Israel and Judah (eds. F. Stavrakopoulou and J. Barton ; London: T & T Clark, 2010), 37–58. This essay problematizes the distinction between popular and official religion, a distinction that was not necessarily obvious at the time to everyone, even though the Old Testament gives the impression that it was.
- Winn Leith, Mary Joan (). „New Perspectives on the Return from Exile and Persian-Period Yehud”. În Kelle, Brad E.; Strawn, Brent A. The Oxford Handbook of the Historical Books of the Hebrew Bible. Oxford University Press. p. 148. ISBN 978-0-19-026116-0.
New data from archaeological surveys, excavations, and, sadly, from looted artifacts purchased on the antiquities market have advanced knowledge of the Persian period in its local and international aspects (Stern 2001; Grabbe 2004; Betlyon 2005; Pearce and Wunsch 2014; Lemaire 2015). Archaeological discoveries since the 1970s have demonstrated that preexilic Israelite religion was not yet monotheistic and that strictly monotheistic Yahwism gained adherents in the Persian period (Gnuse 1997; Smith 2002; Albertz and Becking 2003). Not surprisingly then, the last few decades have witnessed reassessments of old certainties and new questions about the history, religion, and culture of the people who worshiped Yhwh in the sixth through late fourth centuries BCE.
- Edelman, Diana V. (). The Triumph of Elohim: From Yahwisms to Judaisms. Contributions to biblical exegesis and theology. Kok Pharos. p. 19. ISBN 978-90-390-0124-0. Accesat în .
- Gnuse, Robert Karl (). Trajectories of Justice: What the Bible Says about Slaves, Women, and Homosexuality. Lutterworth Press. p. 5. ISBN 978-0-7188-4456-1. Accesat în .
- Carraway, George (). Christ is God Over All: Romans 9:5 in the context of Romans 9-11. The Library of New Testament Studies. Bloomsbury Publishing. p. 66. ISBN 978-0-567-26701-6. Accesat în .
Second, it was probably not until the exile that monotheism proper was clearly formulated.
- Sommer 2009, p. 145. It is a commonplace of modern biblical scholarship that Israelite religion prior to the Babylonian exile was basically polytheistic. [...] Many scholars argue that ancient Israelites worshipped a plethora of gods and goddesses [...]. Sommer, Benjamin D. (). The Bodies of God and the World of Ancient Israel. Cambridge University Press. ISBN 978-1139477789.
- McLaughlin, John L. (). „Monolatry”. What are They Saying about Ancient Israelite Religion?. Paulist Press. ISBN 978-1-58768-651-1. Accesat în .
- Smith, Mark S. (). Untold Stories: The Bible and Ugaritic Studies in the Twentieth Century. Hendrickson Publishers. p. 233 fn. 118. ISBN 978-1-56563-575-3. Accesat în .
- Brueggemann, Walter; Childs, Brevard S. (). Old Testament Theology: Canon or Testimony. Fortress Press. p. 74. ISBN 978-1-5064-8815-8. Accesat în .
books.google.nl (Global: 1,512th place; Romanian: 268th place)
- Finkelstein, Israel; Silberman, Neil Asher () [2001]. „9. The Transformation of Judah (c. 930-705 BCE)”. The Bible Unearthed. Archaeology's New Vision of Ancient Israel and The Origin of Its Sacred Texts (în engleză) (ed. First Touchstone Edition 2002). New York: Touchstone. p. 234. ISBN 978-0-684-86913-1.
The idolatry of the people of Judah was not a departure from their earlier monotheism. It was, instead, the way the people of Judah had worshiped for hundreds of years.
brill.com (Global: 814th place; Romanian: 1,558th place)
- Sperling, S. David (). „19. Monotheism and Ancient Israelite Religion”. Ve-Eileh Divrei David: Essays in Semitics, Hebrew Bible and History of Biblical Scholarship. BRILL. doi:10.1163/9789004340879_020. ISBN 978-90-04-34086-2. Accesat în .
ceres.rub.de (Global: low place; Romanian: low place)
er.ceres.rub.de
- Frevel, Christian (). „View of When and from Where did YHWH Emerge? Some Reflections on Early Yahwism in Israel and Judah”. Entangled Religions. 12 (2). doi:10.46586/er.12.2021.8776. Accesat în .
cojs.org (Global: low place; Romanian: 6,500th place)
- Hayes, Christine (). „Moses and the Beginning of Yahwism: (Genesis 37- Exodus 4), Christine Hayes, Open Yale Courses (Transcription), 2006”. Center for Online Judaic Studies. Accesat în .
Only later would a Yahweh-only party polemicize against and seek to suppress certain… what came to be seen as undesirable elements of Israelite-Judean religion, and these elements would be labeled Canaanite, as a part of a process of Israelite differentiation. But what appears in the Bible as a battle between Israelites, pure Yahwists, and Canaanites, pure polytheists, is indeed better understood as a civil war between Yahweh-only Israelites, and Israelites who are participating in the cult of their ancestors.
doi.org (Global: 2nd place; Romanian: 3rd place)
- Sanders, Seth (). „Review of Mark S. Smith, The Early History of God: Yahweh and the Other Deities in Ancient Israel, Foreword by Patrick D. Miller”. The Journal of Hebrew Scriptures. University of Alberta Libraries. 4. doi:10.5508/jhs5866. ISSN 1203-1542.
- Frevel, Christian (). „View of When and from Where did YHWH Emerge? Some Reflections on Early Yahwism in Israel and Judah”. Entangled Religions. 12 (2). doi:10.46586/er.12.2021.8776. Accesat în .
- Sperling, S. David (). „19. Monotheism and Ancient Israelite Religion”. Ve-Eileh Divrei David: Essays in Semitics, Hebrew Bible and History of Biblical Scholarship. BRILL. doi:10.1163/9789004340879_020. ISBN 978-90-04-34086-2. Accesat în .
- Schmidt 2016. . "Thus, Israelite religion in the settlement period appears strongly rooted in the local Canaanite tradition." Schmidt, Rüdiger (). „Israelite Religion”. Encyclopedia of the Bible and its Reception Online. 13. de Gruyter. doi:10.1515/ebr.israelitereligion.
- MacDonald 2021. . "Recent critical accounts provide a more detailed socio-historical context for monotheism’s development and have fewer difficulties in explaining pre-exilic religious practice. They do not assume that Israelite religion began with a monotheistic heritage as its core, but instead hold that the early Israelites had similar beliefs to their neighbors in late second millennium Palestine, such as the belief in a small, functional, and differentiated pantheon." MacDonald, Nathan (). „Monolatry”. Encyclopedia of the Bible and its Reception Online. 19. doi:10.1515/ebr.monolatry.
etymonline.com (Global: 669th place; Romanian: 380th place)
- It originates from tetra "four" + gramma (gen. grammatos) "letter") "Online Etymology Dictionary"
hermanubis.com.br (Global: low place; Romanian: low place)
- Papus, The Tarot Of The Bohemians, 1892,eng; vezi și Fabre d'Olivet, La langue hébraique restituée
holynameassembly.com (Global: low place; Romanian: low place)
- „True Name of the Lord”. holynameassembly.com.
icarusfilms.com (Global: low place; Romanian: 7,590th place)
- Cf. „Background on Scholars”. icarusfilms.com. . Arhivat din original la . Accesat în .
jewishencyclopedia.com (Global: 1,262nd place; Romanian: 1,031st place)
- Executive Committee of the Editorial Board; McLaughlin, J.F.; Eisenstein, Judah David (). „NAMES OF GOD”. În Singer, Isidor; Adler, Cyrus. Jewish Encyclopedia. 9. pp. 160–165. Accesat în .
- Hirsch, Emil G. (). „JEHOVAH”. În Singer, Isidor; Adler, Cyrus. Jewish Encyclopedia. 7. pp. 87–88. Accesat în .
newadvent.org (Global: 530th place; Romanian: 388th place)
- Aquinas, Thomas. „SUMMA THEOLOGIAE: The names of God (Prima Pars, Q. 13)”. NEW ADVENT. Accesat în .
photobucket.com (Global: 6,759th place; Romanian: 8,733rd place)
s201.photobucket.com
- "IV - Gândirea religioasă occidentală: Nu există o unică viziune biblică despre moarte. Această lipsă a unei unice percepții scripturale despre moarte cu greu poate fi considerată surprinzătoare, dat fiind faptul că Biblia este scriere sfântă pentru trei religii globale și că al ei conținut a fost scris și redactat de-a lungul unei perioade de o mie de ani sau mai mult. Dar istoria dezvoltării religioase și literare pe care ne-o dezvăluie Biblia ne permite un fel de "arheologie" a gândirii biblice despre moarte. Deși în mod cert o simplificare grosieră, relatarea următoare privitoare la evoluția percepțiilor Bibliei despre moarte poate fi urmărită înspre trecut prin ramificațiile lor aleatorii și înspre contemporaneitate prin convergențele lor studiate. Exprimată de maniera cea mai simplă posibil, un antic zeu de deșert numit Iahve a ajuns să fie considerat nu numai zeul național al unei nații sfinte, ci și ca unicul Dumnezeu al universului. Aceste schimbări în percepția biblică despre Dumnezeu vor avea importante consecințe și erau însoțite de schimbări remarcabile în percepțiile biblice în ce privește moartea, începându-se cu respingerea și terminându-se cu acceptarea ideii de existență individuală post-mortem. Biblia ebraică: Religia evreiască a apărut din politeismele tribale ale Mesopotamiei antice. Numai treptat au reușit protagoniștii iahvismului să impună zeitatea lor ca dumnezeu național al diverselor triburi semite, care au fost finalmente contopite în ultima jumătate a celui de-al doilea mileniu înaintea erei noastre, pentru a deveni poporul cunoscut drept isrealit. O armă cheie în lupta lor pentru impunerea supremației lui Iahve a fost suprimarea credințelor și practicilor prevalente legate de moarte. Cultura mesopotamiană articulase două concepții extrem de diferite despre moarte, păstrând noțiuni primitive despre viață după moarte ca o continuare a vieții înainte de moarte. Pe de-o parte, cultele mortuare afirmau posibilitatea vieții după moarte pentru cei puternici și privilegiați, care cereau închinăciune și loialitate din partea celor vii. Pe de altă parte, existența după moarte era limitată la o lume subpământeană îngrozitoare unde morții erau învăluiți în întuneric și trăiau mâncând humă. În ambele cazuri, lumea morților era sub controlul zeilor lumii subpământene. Din acest motiv, campionii iahvismului denunțau credințele și practicile politeiste, atât cele ale cultelor mortuare cât și cele ale "casei pulberii". Contra cultelor mortuare, iahviștii prezentau o imagine despre natura umană și destin care subminau toate tendințele de închinare la strămoși ca și necromanția. În mitul iahvist al Creației, perechea protoumană fusese creată din pământ și era destinată să revină în pământ (Gen. Geneza 3:19). Ființele umane erau în această concepție corpuri materiale animate de o forță vitală (nefeș sau ruach) care sălășuia în suflu sau sânge. Moartea survenea atunci când forța vitală părăsea trupul și se întorcea la Iahve. Astfel, toți oamenii erau destinați unei soarte comune - stăpâni sau sclavi, bogați sau săraci, buni sau răi - toți coborau după moarte sub pământ într-un loc al morților numit "Șe'ol", unde continau o existență mohorâtă, dar numai pentru o scurtă perioadă de timp. Acest regat al morților era descris în diferite moduri drept o groapă îngrozitoare și întunecoasă sau ca un oraș înconjurat de ziduri și acoperit de pulbere. Deși asemănătoare cu lumea subpământeană a mesopotamienilor, noțiunea iahvistă de Șe'ol excludea orice divinitate care să stăpânească regiunea infernală. Nici un zeu al lumii subpământești, nici măcar Iahve însuși, nu era implicat în existența locuitorilor Șe'olului. Iahve domnea ca zeitate supremă peste comunitatea celor în viață, administrând pedepse și recompense numai în viața prezentă. Cu alte cuvinte, mortalitatea era acceptată ca un fapt al vieții. Moartea prematură sau violentă era temută și percepută a fi un imens rău cu rol de pedeapsă pentru păcate. Ca atare, moartea timpurie sau atroce erau sub controlul lui Iahve (Isa. Isaia 45:7). Însă moartea la capătul unei lungi și fericite vieți era acceptată, dacă nu dorită (Gen. Geneza 25:8; Job 5:26). Ce conta finalmente erau acele lucruri care supraviețuiau individului muritor: o bună reputație, descendenți de sex masculin, țara promisă și Dumnezeul Israelului (Ps. 90)." eng eng eng
rapidshare.com (Global: low place; Romanian: low place)
- "IV - Gândirea religioasă occidentală: Nu există o unică viziune biblică despre moarte. Această lipsă a unei unice percepții scripturale despre moarte cu greu poate fi considerată surprinzătoare, dat fiind faptul că Biblia este scriere sfântă pentru trei religii globale și că al ei conținut a fost scris și redactat de-a lungul unei perioade de o mie de ani sau mai mult. Dar istoria dezvoltării religioase și literare pe care ne-o dezvăluie Biblia ne permite un fel de "arheologie" a gândirii biblice despre moarte. Deși în mod cert o simplificare grosieră, relatarea următoare privitoare la evoluția percepțiilor Bibliei despre moarte poate fi urmărită înspre trecut prin ramificațiile lor aleatorii și înspre contemporaneitate prin convergențele lor studiate. Exprimată de maniera cea mai simplă posibil, un antic zeu de deșert numit Iahve a ajuns să fie considerat nu numai zeul național al unei nații sfinte, ci și ca unicul Dumnezeu al universului. Aceste schimbări în percepția biblică despre Dumnezeu vor avea importante consecințe și erau însoțite de schimbări remarcabile în percepțiile biblice în ce privește moartea, începându-se cu respingerea și terminându-se cu acceptarea ideii de existență individuală post-mortem. Biblia ebraică: Religia evreiască a apărut din politeismele tribale ale Mesopotamiei antice. Numai treptat au reușit protagoniștii iahvismului să impună zeitatea lor ca dumnezeu național al diverselor triburi semite, care au fost finalmente contopite în ultima jumătate a celui de-al doilea mileniu înaintea erei noastre, pentru a deveni poporul cunoscut drept isrealit. O armă cheie în lupta lor pentru impunerea supremației lui Iahve a fost suprimarea credințelor și practicilor prevalente legate de moarte. Cultura mesopotamiană articulase două concepții extrem de diferite despre moarte, păstrând noțiuni primitive despre viață după moarte ca o continuare a vieții înainte de moarte. Pe de-o parte, cultele mortuare afirmau posibilitatea vieții după moarte pentru cei puternici și privilegiați, care cereau închinăciune și loialitate din partea celor vii. Pe de altă parte, existența după moarte era limitată la o lume subpământeană îngrozitoare unde morții erau învăluiți în întuneric și trăiau mâncând humă. În ambele cazuri, lumea morților era sub controlul zeilor lumii subpământene. Din acest motiv, campionii iahvismului denunțau credințele și practicile politeiste, atât cele ale cultelor mortuare cât și cele ale "casei pulberii". Contra cultelor mortuare, iahviștii prezentau o imagine despre natura umană și destin care subminau toate tendințele de închinare la strămoși ca și necromanția. În mitul iahvist al Creației, perechea protoumană fusese creată din pământ și era destinată să revină în pământ (Gen. Geneza 3:19). Ființele umane erau în această concepție corpuri materiale animate de o forță vitală (nefeș sau ruach) care sălășuia în suflu sau sânge. Moartea survenea atunci când forța vitală părăsea trupul și se întorcea la Iahve. Astfel, toți oamenii erau destinați unei soarte comune - stăpâni sau sclavi, bogați sau săraci, buni sau răi - toți coborau după moarte sub pământ într-un loc al morților numit "Șe'ol", unde continau o existență mohorâtă, dar numai pentru o scurtă perioadă de timp. Acest regat al morților era descris în diferite moduri drept o groapă îngrozitoare și întunecoasă sau ca un oraș înconjurat de ziduri și acoperit de pulbere. Deși asemănătoare cu lumea subpământeană a mesopotamienilor, noțiunea iahvistă de Șe'ol excludea orice divinitate care să stăpânească regiunea infernală. Nici un zeu al lumii subpământești, nici măcar Iahve însuși, nu era implicat în existența locuitorilor Șe'olului. Iahve domnea ca zeitate supremă peste comunitatea celor în viață, administrând pedepse și recompense numai în viața prezentă. Cu alte cuvinte, mortalitatea era acceptată ca un fapt al vieții. Moartea prematură sau violentă era temută și percepută a fi un imens rău cu rol de pedeapsă pentru păcate. Ca atare, moartea timpurie sau atroce erau sub controlul lui Iahve (Isa. Isaia 45:7). Însă moartea la capătul unei lungi și fericite vieți era acceptată, dacă nu dorită (Gen. Geneza 25:8; Job 5:26). Ce conta finalmente erau acele lucruri care supraviețuiau individului muritor: o bună reputație, descendenți de sex masculin, țara promisă și Dumnezeul Israelului (Ps. 90)." eng eng eng
ro.wikisource.org (Global: low place; Romanian: 133rd place)
- Exod 20:2 (ASV) redă aceste versete în felul următor: I am Jehovah thy God, who brought thee out of the land of Egypt, out of the house of bondage. Thou shalt have no other gods before me.
- Whereas the term Elohim assumes a love toward all creation and creatures as the work of His hands, the flame Jehovah reveals this love as conditioned upon moral and spiritual attributes. In this connection it is significant that the name Jehovah, as we have already noted, does not appear till Genesis 2:4. Till then the narrative is concerned only with the general account of the entire creation. But now begins the special account of the creation of man and God's special relationship to man as distinct from the lower creation. God now comes into communion with the one whom He has made in His image, and the Elohim now is called Jehovah-Elohim, who blesses the earth for the sake of man, His representative upon it.</it>
- "IV - Gândirea religioasă occidentală: Nu există o unică viziune biblică despre moarte. Această lipsă a unei unice percepții scripturale despre moarte cu greu poate fi considerată surprinzătoare, dat fiind faptul că Biblia este scriere sfântă pentru trei religii globale și că al ei conținut a fost scris și redactat de-a lungul unei perioade de o mie de ani sau mai mult. Dar istoria dezvoltării religioase și literare pe care ne-o dezvăluie Biblia ne permite un fel de "arheologie" a gândirii biblice despre moarte. Deși în mod cert o simplificare grosieră, relatarea următoare privitoare la evoluția percepțiilor Bibliei despre moarte poate fi urmărită înspre trecut prin ramificațiile lor aleatorii și înspre contemporaneitate prin convergențele lor studiate. Exprimată de maniera cea mai simplă posibil, un antic zeu de deșert numit Iahve a ajuns să fie considerat nu numai zeul național al unei nații sfinte, ci și ca unicul Dumnezeu al universului. Aceste schimbări în percepția biblică despre Dumnezeu vor avea importante consecințe și erau însoțite de schimbări remarcabile în percepțiile biblice în ce privește moartea, începându-se cu respingerea și terminându-se cu acceptarea ideii de existență individuală post-mortem. Biblia ebraică: Religia evreiască a apărut din politeismele tribale ale Mesopotamiei antice. Numai treptat au reușit protagoniștii iahvismului să impună zeitatea lor ca dumnezeu național al diverselor triburi semite, care au fost finalmente contopite în ultima jumătate a celui de-al doilea mileniu înaintea erei noastre, pentru a deveni poporul cunoscut drept isrealit. O armă cheie în lupta lor pentru impunerea supremației lui Iahve a fost suprimarea credințelor și practicilor prevalente legate de moarte. Cultura mesopotamiană articulase două concepții extrem de diferite despre moarte, păstrând noțiuni primitive despre viață după moarte ca o continuare a vieții înainte de moarte. Pe de-o parte, cultele mortuare afirmau posibilitatea vieții după moarte pentru cei puternici și privilegiați, care cereau închinăciune și loialitate din partea celor vii. Pe de altă parte, existența după moarte era limitată la o lume subpământeană îngrozitoare unde morții erau învăluiți în întuneric și trăiau mâncând humă. În ambele cazuri, lumea morților era sub controlul zeilor lumii subpământene. Din acest motiv, campionii iahvismului denunțau credințele și practicile politeiste, atât cele ale cultelor mortuare cât și cele ale "casei pulberii". Contra cultelor mortuare, iahviștii prezentau o imagine despre natura umană și destin care subminau toate tendințele de închinare la strămoși ca și necromanția. În mitul iahvist al Creației, perechea protoumană fusese creată din pământ și era destinată să revină în pământ (Gen. Geneza 3:19). Ființele umane erau în această concepție corpuri materiale animate de o forță vitală (nefeș sau ruach) care sălășuia în suflu sau sânge. Moartea survenea atunci când forța vitală părăsea trupul și se întorcea la Iahve. Astfel, toți oamenii erau destinați unei soarte comune - stăpâni sau sclavi, bogați sau săraci, buni sau răi - toți coborau după moarte sub pământ într-un loc al morților numit "Șe'ol", unde continau o existență mohorâtă, dar numai pentru o scurtă perioadă de timp. Acest regat al morților era descris în diferite moduri drept o groapă îngrozitoare și întunecoasă sau ca un oraș înconjurat de ziduri și acoperit de pulbere. Deși asemănătoare cu lumea subpământeană a mesopotamienilor, noțiunea iahvistă de Șe'ol excludea orice divinitate care să stăpânească regiunea infernală. Nici un zeu al lumii subpământești, nici măcar Iahve însuși, nu era implicat în existența locuitorilor Șe'olului. Iahve domnea ca zeitate supremă peste comunitatea celor în viață, administrând pedepse și recompense numai în viața prezentă. Cu alte cuvinte, mortalitatea era acceptată ca un fapt al vieții. Moartea prematură sau violentă era temută și percepută a fi un imens rău cu rol de pedeapsă pentru păcate. Ca atare, moartea timpurie sau atroce erau sub controlul lui Iahve (Isa. Isaia 45:7). Însă moartea la capătul unei lungi și fericite vieți era acceptată, dacă nu dorită (Gen. Geneza 25:8; Job 5:26). Ce conta finalmente erau acele lucruri care supraviețuiau individului muritor: o bună reputație, descendenți de sex masculin, țara promisă și Dumnezeul Israelului (Ps. 90)." eng eng eng
- "firmament" - separația făcută de Dumnezeu, conform relatării "P" a Facerii, pentru a susține apa cosmică și a forma cerul Geneza 1:6-8). Cosomologia ebraică prezenta un Pământ plat peste care se afla un firmament de formă semisferică, sprijinit deasupra solului de munți și înconjurat de ape. Găuri sau jgheaburi (ferestre, Gen. Geneza 7:11) permiteau apei cerești să cadă sub formă de ploaie. Firmamentul reprezenta cerurile pe care Dumnezeu a pus Soarele (Ps. Psalmi 19:4) și stelele (Gen. Geneza 1:14) în cea de-a patra zi a facerii. Mai exista apă și sub Pământ (Gen. Geneza 1:7), care în timpul Potopului se unise cu apa cerească pentru a acoperi Pământul; "șeol"-ul se afla la fundul Pământului (Isa. Isaia 14:9; Num. Numeri 16:30). - How to cite this entry: "firmament", Dictionary of the Bible, W. R. F. Browning, Oxford University Press, 1997. Oxford Reference Online." ("firmament - The division made by God, according to the P account of creation, to restrain the cosmic water and form the sky (Gen. Geneza 1:6-8). Hebrew cosmology pictured a flat earth, over which was a dome-shaped firmament, supported above the earth by mountains, and surrounded by waters. Holes or sluices (windows, Gen. Geneza 7:11) allowed the water to fall as rain. The firmament was the heavens in which God set the sun (Ps. Psalmi 19:4) and the stars (Gen. Geneza 1:14) on the fourth day of the creation. There was more water under the earth (Gen. Geneza 1:7) and during the Flood the two great oceans joined up and covered the earth; sheol was at the bottom of the earth (Isa. Isaia 14:9; Num. Numeri 16:30). How to cite this entry: "firmament", Dictionary of the Bible, W. R. F. Browning, Oxford University Press, 1997. Oxford Reference Online.")
- "It is uncertain whether El-berith ("God of the covenant") in Judges 9:46 refers to Yahweh, for this deity seems to be the same as Baal-berith in Judecatori 8:33; Judecatori 9:4, and may be a Canaanite god." în: J. A. Emerton, Names of God in the Hebrew Bible, The Oxford Guide to People and Places of the Bible. Ed. Bruce M. Metzger and Michael D. Coogan, Oxford University Press, 2001. Oxford Reference Online, Oxford University Press.)
- J. R. Porter, Biblia, p. 55: "Moïse et sa famille sont sur le chemin qui les ramène en Egypte Ex. Exod 4:20) lorsqu'ils font halte pour la nuit. Là a lieu un événement énigmatique: Moïse rencontre Yahvé qui «tente de le faire mourir». Ce passage (Ex. Exod 4:24-26) est difficile à interpréter, sans doute parce que l'auteur du texte biblique n'en connaissait plus la signification véritable. Il semble s'agir là de l'insertion d'un fragment de narratif ancien. Yahvé y apparaît comme une sorte de démon nocturne et hostile, tandis que la circoncision évoquée est pratiquée à l'aide d'un silex tranchant."
sagepub.com (Global: 609th place; Romanian: 688th place)
jot.sagepub.com
- În privința numelor teoforice, mărturisesc cu bucurie că eu unul consider, la fel ca mulți alții, Iehozera (Iahve a strălucit) și Șeharia (Zorile sunt Iahve) drept relevante. În ce-l privește pe primul, și eu am remarcat că zera poate fi folosit pentru a vorbi despre izbucnirea unei epidemii de lepră, dar dat fiind faptul că Iahve nu e lepră am considerat (și încă mai consider) cel mai potrivit să-l traduc așa cum am făcut-o mai sus. - p. 116 din A Response To Steve A. Wiggins, 'Yahweh: The God Of Sun?', J. Glen Taylor (Wycliffe College, University of Toronto, Canada), The Journal for the Study of the Old Testament, September 1996, no 21: pp. 107-119. http://jot.sagepub.com/content/21/71/107.full.pdf (acces restrâns) ("Regarding theophoric names, I happily confess to regarding Yehozerah, ’Yahweh has shone forth’, and Sheharyah, ’Dawn is Yahweh’, as plausibly relevant, as do many others. 41 Concerning the former, I too noted that zerah could be used of an outbreak of leprosy’ but since Yahweh is no leper I considered it most appropriate (and still do) to translate the name as above.")
- "Mai mult, Wiggins nu oferă nici o alternativă pentru consensul recent conform căruia închinarea la Soare a fost un fenomen iahvistic, altul decât să postuleze existența adorării Soarelui doar în termeni de posibilitate, fapt care este de nesusținut în lumina dovezilor." – p. 119 din A Response To Steve A. Wiggins, 'Yahweh: The God Of Sun?', J. Glen Taylor (Wycliffe College, University of Toronto, Canada), The Journal for the Study of the Old Testament, September 1996, no 21: pp. 107-119. http://jot.sagepub.com/content/21/71/107.full.pdf (acces restrâns) ("Moreover, Wiggins offers no alternative to the recent consensus that sun worship was a Yahwistic phenomenon but to relegate the existence of sun worship to the realm only of the ’possible’, which is untenable in light of the evidence.")
utoronto.ca (Global: 1,483rd place; Romanian: 2,161st place)
tspace.library.utoronto.ca
- "Se știe de mult timp că originea cea mai veche a lui Iahve se află în afara Israelului. […] În mod particular, aceste texte demonstrează că originea lui Iahve se află în afara țării Israel, într-o regiune muntoasă din sud, fapt sprijinit și de mărturiile epigrafice. Finalmente, originea lui Iahve în afara Israelului se păstrează chiar și în tradiția biblică despre Moise care află despre Iahve de la socrul lui, Ietro." - "When on High Yahweh Reigned: Translating Yahweh's Kingship in Ancient Israel", Shawn W. Flynn, Doctor of Philosophy, Near and Middle Eastern Civilizations, University of Toronto, 2012. https://tspace.library.utoronto.ca/bitstream/1807/32710/1/Flynn_Shawn_W_201204_PhD_thesis.pdf ("It has long been known that the earliest origins of YHWH occurred outside Israel. […] Particularly, those texts demonstrate that YHWH originates from outside the land of Israel, from some type of mountainous region in the south, a fact also supported by the inscriptional evidence. Finally, the existence of YHWH's origins outside Israel is even preserved in the biblical tradition of Moses learning of YHWH from his father in law Jethro.")
web.archive.org (Global: 1st place; Romanian: 1st place)
- William G. Dever, "Did God Have a Wife?" (Eerdmans, ISBN 0-8028-2852-3,2005) - see reviews of this book by Patrick D. Miller Arhivat în , la Wayback Machine., Yairah Amit Arhivat în , la Wayback Machine..
- Cf. „Background on Scholars”. icarusfilms.com. . Arhivat din original la . Accesat în .
wikiwix.com (Global: 103rd place; Romanian: 490th place)
archive.wikiwix.com
- Sanders, Seth (). „Review of Mark S. Smith, The Early History of God: Yahweh and the Other Deities in Ancient Israel, Foreword by Patrick D. Miller”. The Journal of Hebrew Scriptures. University of Alberta Libraries. 4. doi:10.5508/jhs5866. ISSN 1203-1542.
worldcat.org (Global: 4th place; Romanian: 9th place)
- Sanders, Seth (). „Review of Mark S. Smith, The Early History of God: Yahweh and the Other Deities in Ancient Israel, Foreword by Patrick D. Miller”. The Journal of Hebrew Scriptures. University of Alberta Libraries. 4. doi:10.5508/jhs5866. ISSN 1203-1542.
- Coogan, Michael (). God and Sex: What the Bible Really Says (ed. 1st). New York, Boston: Twelve. Hachette Book Group. p. 172. ISBN 978-0-446-54525-9. OCLC 505927356. Accesat în .