Vezi polemica Florin Curta vs. Vásáry István . Istoricul maghiar (vezi referința nr. 8) insistă în volumul său asupra originii "totemice" a blazonului heraldic valah de inspirație cumană al Basarabeștilor, în timp ce Florin Curta neagă această supoziție. Vezi text Vasary în care se enunță ipoteza "totemistă"
Vezi articol PecenegiPallas Grand Lexikon [Архівовано 23 березня 2005 у Wayback Machine.] și documentul Rivulum qui dicitur Arpas emis un an mai târziu în 1223 în "Repertoriul arheologic al județului Sibiu, Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003"],
Alexandru MADGEARU - ROMÂNI ȘI PECENEGI ÎN SUDUL TRANSILVANIEI [Архівовано 21 квітня 2009 у Wayback Machine.]. Există și alte opinii ale istoricilor privitoare la locația geografică a "pădurii vlahilor și pecenegilor", care s-ar fi aflat în "zona Munților Cindrel înspre trecătoarea Oltului" în ultima instanță corespunzând pădurii de la Rășinari pâna la Tălmaci. Muntele Bessenyö (Beșineu/Peceneg) toponim din Rășinari, precum și numele de Talmács și Boycza fiind argumente relevante în sprijinul acestei din urmă ipoteze.
Neagu Djuvara - "Iarăși despre Negru Voda și "Descălecătoare" [Архівовано 21 квітня 2009 у Wayback Machine.]. Teutonii i-au supus pe cumanii de peste Carpați din zona Milcov-Vrancea, pe care ulterior i-au folosit ca mercenari. Există o relatare consemnată de cronicari, care descrie momentul în care cumanii (femei, copii, batrâni, bărbați) se "închină" teutonilor la cetatea Kreuzfeld. De altfel, acești cumani sunt pomeniți în sec XIII ca străjeri ai cetăților din Țara Bârsei (unde cavalerii teutoni și sașii fuseseră colonizați pentru acest rol la începutul sec XIII) și apar pomeniți și câțiva nobili cumani.
Vezi text [Архівовано 2016-05-20 у Wayback Machine.].
Șoimăritul în România a avut tradiție mare, dar a încetat brusc odată cu dispariția dominației turcesti, nemaiexistând, după care a urmat un "gol" de circa 200 de ani despre care nu mai sunt date. Singurele din perioada modernă sunt cele din jurul anilor 1930 despre șoimăritul practicat de comunitatea turco-tătară din Dobrogea. Aceștia vânau în special în timpul marilor migrații de primavară și toamnă ale păsărilor care tranzitau Dobrogea în acea perioadă. Pasărea lor favorită se pare că era uliul păsărar și victimele, prepelițe, sturzi, mierle. Frederic von Hohenstaufen însuși găsește de cuviință să amintească de răpitoarele de pe teritoriul de azi al României, iar cronicile turcești nu pridideau în a lăuda calitatea șoimilor din țările române, aduși ca "peșcheș" la Înalta Poartă.
Colonii de șoimi semi-domesticiți folosiți ocazional la șoimărit de localnici se găseau tradițional în împrejurimile așezării Tismana, la Sohodol, un alt prezumtiv loc de origine al Basarabeștilor. Prof. N.N. Tomoniu, citând lucrările lui Ion Conea cât și Ctin-Popescu-Tismana, menționează un anume "Băsărabă, alungat din satul Sohodol, pentru că furase șoimii sohodolenilor în vremea turcilor!". De altfel, locul numit Steiul Coziei din Sohodol era odinioară vatră de sat iar șoimii erau sedentarizați acolo dintotdeauna, și se pare că au fost semnalați chiar în prezent
web.archive.org
Alexandru MADGEARU - ROMÂNI ȘI PECENEGI ÎN SUDUL TRANSILVANIEI [Архівовано 21 квітня 2009 у Wayback Machine.]. Există și alte opinii ale istoricilor privitoare la locația geografică a "pădurii vlahilor și pecenegilor", care s-ar fi aflat în "zona Munților Cindrel înspre trecătoarea Oltului" în ultima instanță corespunzând pădurii de la Rășinari pâna la Tălmaci. Muntele Bessenyö (Beșineu/Peceneg) toponim din Rășinari, precum și numele de Talmács și Boycza fiind argumente relevante în sprijinul acestei din urmă ipoteze.
Vezi articol PecenegiPallas Grand Lexikon [Архівовано 23 березня 2005 у Wayback Machine.] și documentul Rivulum qui dicitur Arpas emis un an mai târziu în 1223 în "Repertoriul arheologic al județului Sibiu, Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003"],
Neagu Djuvara - "Iarăși despre Negru Voda și "Descălecătoare" [Архівовано 21 квітня 2009 у Wayback Machine.]. Teutonii i-au supus pe cumanii de peste Carpați din zona Milcov-Vrancea, pe care ulterior i-au folosit ca mercenari. Există o relatare consemnată de cronicari, care descrie momentul în care cumanii (femei, copii, batrâni, bărbați) se "închină" teutonilor la cetatea Kreuzfeld. De altfel, acești cumani sunt pomeniți în sec XIII ca străjeri ai cetăților din Țara Bârsei (unde cavalerii teutoni și sașii fuseseră colonizați pentru acest rol la începutul sec XIII) și apar pomeniți și câțiva nobili cumani.
Vezi text [Архівовано 2016-05-20 у Wayback Machine.].
Șoimăritul în România a avut tradiție mare, dar a încetat brusc odată cu dispariția dominației turcesti, nemaiexistând, după care a urmat un "gol" de circa 200 de ani despre care nu mai sunt date. Singurele din perioada modernă sunt cele din jurul anilor 1930 despre șoimăritul practicat de comunitatea turco-tătară din Dobrogea. Aceștia vânau în special în timpul marilor migrații de primavară și toamnă ale păsărilor care tranzitau Dobrogea în acea perioadă. Pasărea lor favorită se pare că era uliul păsărar și victimele, prepelițe, sturzi, mierle. Frederic von Hohenstaufen însuși găsește de cuviință să amintească de răpitoarele de pe teritoriul de azi al României, iar cronicile turcești nu pridideau în a lăuda calitatea șoimilor din țările române, aduși ca "peșcheș" la Înalta Poartă.
Colonii de șoimi semi-domesticiți folosiți ocazional la șoimărit de localnici se găseau tradițional în împrejurimile așezării Tismana, la Sohodol, un alt prezumtiv loc de origine al Basarabeștilor. Prof. N.N. Tomoniu, citând lucrările lui Ion Conea cât și Ctin-Popescu-Tismana, menționează un anume "Băsărabă, alungat din satul Sohodol, pentru că furase șoimii sohodolenilor în vremea turcilor!". De altfel, locul numit Steiul Coziei din Sohodol era odinioară vatră de sat iar șoimii erau sedentarizați acolo dintotdeauna, și se pare că au fost semnalați chiar în prezent
Vezi polemica Florin Curta vs. Vásáry István . Istoricul maghiar (vezi referința nr. 8) insistă în volumul său asupra originii "totemice" a blazonului heraldic valah de inspirație cumană al Basarabeștilor, în timp ce Florin Curta neagă această supoziție. Vezi text Vasary în care se enunță ipoteza "totemistă"
